REVISTA LUNARĂ EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C. ANUL XVI - NR 191 10/86
AUTODOTARE—
AUTOUTILARE .
Selector electronic
VF6 de mare stabilitate
INIŢIERE ÎN
RADIOELECTRONICĂ .
Voltmetre C.A.
Punte C
Divertisment
CQ-YQ .
Transceiver 144—146 MHz
HI-FI ..
Preamplificator-mixer cu
comandă senzorială
Controlul balansului stereo
LABORATOR .
Captor inductiv de turaţie
Echivalenţe pentru circuite
integrate TTL sovietice
TEHNICĂ MODERNĂ .
Microcalculatorul L/B 881
AUTO-MOTO .
Autoturismele OLTCIT: Service
Dialog cu testerul: Polaritate,
defecte de conexiune în
primar şi uzuri
ATELIER .
Termometre cu termistoare
Pulverizator
Preamplificatorul AN7311
CITITORII RECOMANDĂ .
Calculul valorii eficace
Din materiale vechi, scule noi
(CITIŢI IN PAG. 6-7)
CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI
Nanoampermetru
Temporizator pentru
ştergătorul de parbriz
Mobilier pentru hol
LOCUINŢA NOASTRĂ .pag. 20-21
Pardoseli din lemn
REVISTA REVISTELOR . pag. 22
Verificator
Tx-CW
Baliză
Efecte luminoase
LA CEREREA CITITORILOR. pag. 23
Alimentarea tuburilor
catodice
SERVICE . pag. 24
Radioreceptorul portabil AFT-6 N
EL]
iECTOR
mei este că acceptă componente
fără pretenţii calitative, cu excepţia
condensatorului C v Senzorul pen¬
tru această variantă este un simplu
tranzistor pnp conectat ca în figura
2 b.
VICTOR DA VIO, Tulcea
1. GENERALITĂŢI
înlocuirea comutatoarelor şi a
claviaturilor clasice nu are la bază
doar considerente estetice. Comu¬
tatoarele electronice sînt mai ergo-
nomice, partea exterioară de acţio¬
nare fiind un simplu. întrerupător
fără reţinere, închizînd un contact
unic (MICROSWITCH) sau una-
două suprafeţe metalice sensibile
la atingerea degetelor (TOUCH
CONTROL).
Al doilea şi cel mai important
avantaj al comutatoarelor electro¬
nice este fiabilitatea ridicată, ceea
ce conduce la economie în cheltu¬
ielile de menţinere în stare de func¬
ţionare.' Sînt cunoscute cazurile în
care aparate cu parte electronică
perfectă nu pot fi utilizate din cauza
unor defecte la dispozitive cu piese
mecanice în mişcare (claviaturi, co¬
mutatoare rotative sau cu trans¬
laţie). Cu atît mai gravă este defec¬
tarea sau apariţia defectelor inter¬
mitente în aparatura audio de înaltă
fidelitate, al cărei preţ este ridicat.
Selectorul electronic este al¬
cătuit dintr-un bloc logic de selec¬
ţie şi un multiplexor analogic. Poate
fi implementat, de exemplu, cu
un comutator senzorial integrat
SAS560S şi cu un multiplexor audio
TDA1029 (1). Pentru partea analo¬
gică se mai pot folosi tranzistoare
pe post '’de comutatoare discrete
sau chiar un multiplexor analogic
ROM05 (2).
Întrucît procurarea FET-urilor şi
a circuitelor integrate amintite este '
mai dificilă pentru amatori, articolul
prezintă un selector electronic de
audio realizat numai cu tranzis¬
toare bipolare uzuale si cu porţi
TTL.
3. SELECTORUL LOGIC
2. PERFORMANŢE
Număr de intrări analogice: 4, cu
posibilităţi de extensie
Tipul comenzii: cu microswitch
sau cu senzor; preselecţia unei
intrări la conectare
Sensibilitatea la intrările audio:
30 mV...3 V (nivel de linie)
Impedanţa de intrare la intrările
audio: > 47 kll
Atenuarea semnalului: cca 10 ori
Schema din figura 1 prezintă lo¬
gica de selecţie, implementată cu
porţi NAND şi cu diode.
La apăsarea scurtă a unuia din în¬
trerupătoarele fără reţinere K, ... K 4 ,
se va selecta ieşirea logică respec¬
tivă.
De exemplu, la apăsarea lui K 2 ,
bistabilul RS format din porţile P 3 ,
P 4 basculează, ieşirea Q 2 trecînd în
starea LOW. Prin diodele Da,
D n , celelalte trei bistabile RS sînt
trecute/menţinute în stare HIGH pe
ieşiri, anulînd astfel o selecţie ante¬
rioară. Diodele vor fi cu germaniu
deoarece au tensiunea în conducţîe
inferioară pragului de acţionare V, L
al porţilor TTL.
Spunem că am selectat ieşirea
Q 2 , fapt semnalizat şi de LED 2 .
Preselecţia unei ieşiri logice la
conectarea alimentării este reali¬
zată cu condensatorul montat în
paralel pe întrerupătorul intrării
care ne interesează.
Pe schemă am ales primul bista-
bil RS. La conectarea alimentării,
punctul A se află la potenţialul ma¬
sei, C-, fiind descărcat. încărcarea
se face rapid, dar impulsul iniţial
este suficient pentru selecţia do¬
rită. Condensatorul trebuie să aibă
curent de fugă mic (de preferat un
condensator cu tantal).
Pentru a deveni sensibil la atin¬
gere, selectorul trebuie dotat cu pa¬
tru senzori (fig. 1b). Se elimină ast¬
fel întrerupătoarele; de exemplu, se
leagă ieşirea senzorului Q A cu in¬
trarea de selecţie A a selectorului;
analog pentru celelalte trei intrări
de selecţie.
La atingerea cu degetul a senzo¬
rului S, pe baza lui T 1 vom aduce un
semnal suficient pentru a debloca
tranzistorul ^ şi implicit T 2 . Des¬
chiderea lui T 2 echivalează cu co¬
nectarea punctului A la masă.
Pentru mai multe intrări audio,
creşte corespunzător numărul de
porţi şi de diode, cîte două porţi ( 1/2
CDB4.00) pentru fiecare intrare su¬
plimentară. în general, pentru n
intrări vom folosi n • (n— 1 ) diode.
Cei care doresc pot realiza logica
de selecţie cu tranzistoare bipolare
şi cu diode (fig. 2a). Avantajul sche¬
4. MULTIPLEXORUL ANALOGIC
Schema din figura 3 prezintă
două celule din cele patru (iden¬
tice) ale multiplexorului. Pentru va¬
rianta stereo cu patru intrări este
nevoie de opt celule repetor pe emi-
tor, cîte patru pe fiecare canal.
De exemplu, pentru nivel LOW pe
intrarea logică Q 1( T, este blocat,
deci nu lucrează în circuit, neafec-
tînd funcţionarea etajului audio cu
T 2 ; semnalul prezent la intrarea Lt
va fi regăsit şi la ieşirea audio, bine]
înţeles atenuat. 1
Atenuarea este destul de miei
(cca 10 ori) dacă la ieşirea multipli
xorului se leagă un etaj cu impe|
danţă de intrare > 1 Mii. Pract'l
este indicată folosirea unui amplii]
câtor operaţional, caz în care se r||
duce şi diafonia între sursele d(
program.
La trecerea în starea HIGH i
punctului Q 1( tranzistorul T-, se sa ;
turează, forţînd coborîrea potenţia¬
lului bazei lui T 2 spre potenţialul
masei, deci blocarea acestuia. Prii
tranzistorul blocat nu ar trece deci
semnalele foarte puternice, capa -1
bile să scoată tranzistorul din zona
de tăiere. Aceste semnale sînt însă]
puternic atenuate de divizorul for-
9/
2-cx
rnat de R 2 şi de T-,, deoarece Ti este!
Ql .. .
j «î ~3 ~U X]
mm
C,
1/0
SCJ7S âc/ 0 ? Q ( (TJ V
4 o—9—-H—
JfJ/tlV 1
S /^hfOKa £3
2 0—51-C3-■«-O-
Ci-^F/av *
l J ,,
Srl
4... D jl -BFDJ08X/2
P 4 .„fy-CO& 400 x2
2
TEHNIUM 10/1986
saturat, deci semnalul este trimis
aproape integral la masă. T, are
deci dublu rol în atenuarea semna¬
lului.
Grupul R 1( C 2 are rol de tempori¬
zare la schimbarea stării logice a in¬
trării O-,, eliminînd pocnetele la co¬
mutare, fenomen incompatibil cu
înalta fidelitate. în acelaşi timp, ca
scurtcircuit în curent alternativ, C 2
-trimite la masă eventualele vîrfuri
de tensiune apărute în partea lo¬
gică.
Componentele părţii audio vor fi
de cea mai bună calitate, dar tre¬
buie acordată atenţie şi tranzistoru¬
lui T 1( care va avea un curent rezi-
dual I C eo cît mai mic, pentru ca în
starea blocat să nu altereze punctul
static de funcţionare a tranzistoru¬
lui T 2 .
Pentru aplicaţii modeste pot fi
utilizate şi multiplexoarele analo¬
gice din figurile 4a şi 4b.
în figura 4a s-au folosit diode pe
post de comutatoare. De exemplu,
în starea HiGH pe intrarea Q 1(
dioda D-, se deschide, spre ieşire
trecînd semnalul audio de la intra¬
rea I,. La trecerea intrării Q-, în stare
LOW (selectarea altei intrări decît
L), tensiunea pe anodul diodei este
de cca 0,4 V, iar pe catod mai mare
decît 2 V, datorită conducţiei unei
alte diode din circuit. D, fiind blo¬
cată, semnalul nu va mai trece spre
ieşire.
Schema este foarte economică,
dar se atenuează puternic semnalul
audio util şi în funcţionare apar
pocnituri la comutări. Pentru acest
multiplexor, intrarea este selectată
cu nivel HIGH de la partea logică.
în figura 4b se prezintă o variantă
de multiplexor analogic cu tranzis-
toare bipolare. Pentru nivel LOW pe
intrarea logică Q 1( T, este blocat,
deci semnalul trece prin rezisten¬
ţele R,, R 3 spre ieşire. în cazul tre¬
cerii intrării Q., în stare HIGH, T, se
saturează, semnalul fiind trimis la
masă, deci nu mai apare la ieşire.
Condensatorul C 2 are acelaşi rol ca
şi cel din figura 3.
Ambele multiplexoare (4a şi 4b)
pe lîngă o uşoară diafonie, au deza¬
vantajul atenuării puternice a sem¬
nalului audio util. Aceasta atrage o
amplificare mare pentru a aduce
semnalul la nivelul iniţial, ceea ce
înseamnă distorsiuni suplimentare,
în acelaşi timp, plaja de sensibilităţi
de intrare este diminuată, orice
semnal puternic putînd scoate dis¬
pozitivul comutator din blocare. Se
recomandă deci utilizarea multiple-
itoarelor din figura 4 în selectoare
audio nepretenţioase, în inter-
foane, în relee VOX etc.
5. INDICAŢII CONSTRUCTIVE
Selectorul logic se realizează se¬
parat de multiplexorul analogic şi
se ecranează. în varianta cu control
prin atingere, conexiunile între sen¬
zori şi restul montajului vor fi foarte
scurte şi eventual ecranate, pentru
a nu selecta eronat din cauza zgo¬
motului cules.
Aceleaşi măsuri se impun la co¬
nexiunile Q, ... Q 4 dintre blocul lo¬
gic şi cel analogic.
Generozitatea decuplărilor pe
alimentare (nefigurate în scheme),
ca şi respectarea regulilor pentru
legături de masă garantează ab¬
senţa perturbaţiilor.
Atenţie: deşi pare comodă, so¬
luţia derivării tensiunii de +5 V (ali¬
mentare TTL) din cei +12 V ai părţii
logice trebuie evitată, altfel toate
fenomenele tranzitorii din partea
logică vor trece prin alimentare în
etajele audio.
Pentru un selector stereo cu pa¬
tru intrări se realizează un singur
selector logic şi două multiplexoare
analogice, cîte unul pe canal.
6 . BIBLIOGRAFIE:
1. Circuite integrate analogice,
Catalog, Editura Tehnică, 1983
2. Componente electronice se¬
miconductoare, Catalog I.C.C.E.,
1980.
©E MARE
STABILITATE
Prof, MIHAI CORUŢIU,
Liceul „C. A. RosettM'-Bucursşti
Oscilatoarele cu frecvenţă varia¬
bilă constituie unul din etajele im¬
portante ale emiţătoarelor şi recep¬
toarelor. Caracteristicile principale
:’i ale unui astfel de oscilator sînt:
— gama frecvenţelor de lucru;
i/j — stabilitatea termică;
— nivelul frecvenţelor parazite;
— tensiunea semnalului de ieşire;
I — impedanţa de ieşire.
Un VFO este cu atît mai bun cu cît
stabilitatea termică este mai mare,
nivelul frecvenţelor- parazite este
mai slab şi impedanţa de ieşire mai
mică.
Caracteristicile montajului pre-
I zentat aici sînt următoarele:
tensiunea de alimentare: 6—12 V;
gama de frecvenţe (care depinde
de valoarea inductanţei bobinei şi
1 de valorile capacităţii condensa¬
şi toarelor ce compun circuitul osci¬
lant): 2—10 MHz;
1 stabilitatea frecvenţei (după 30
de minute de la alimentarea monta-
î jului): 100 Hz/h;
tensiunea de ieşire (vezi tabelul
1): 1,8 — 2,9 V ef ;
frecvenţe parazite:
— armonica a doua 26 dB;
— armonica a treia 35 dB;
impedanţa de ieşire: 50 11.
în figură este prezentată schema
electrică a acestui VFO. Se observă
că etajul oscilator, echipat cu tran¬
zistorul Tl este urmat de un etaj
amplificator (T 2 ) şi de un etaj adap¬
tor de impedanţă (T 3 ), care are rolul
de a reduce impedanţa de ieşire a
ansamblului.
Circuitul oscilant este format din
bobina Lt şi condensatoarele Ct şi
C 2 . Pe de altă parte, condensatoa¬
rele C 3 , C 4 şi Cş, legate în paralel cu
C! şi C 2 , cbntriouie şi ele la deter¬
minarea frecvenţei de lucru.
Condensatoarele C 4 şi C 5 for¬
mează un divizor capacitiv de
reacţie pozitivă care determină
amorsarea oscilaţiilor. Stabilitatea
montajului este cu atît mai mare cu
cît valorile capacităţilor condensa¬
toarelor C 4 şi C 5 sînt şi ele mai mari.
Dioda D, are rolul de a proteja
tranzistorul cu efect de cîmp, iar bo¬
bina de şoc St de 1 mH trebuie să
aibă o rezistenţă ohmică de cel puţin
30 11. Dacă această bobină are o re¬
zistenţă ohmică mai mică de 30 11
este necesar să o înseriem cu un re-
zistor a cărui rezistenţă se calcu¬
lează astfel: R s + R sup j im = 30 11 .
în scopul de a obţine cea mai
bună stabilitate termică este nece¬
sar să alegem condensatoarele
C 2 , C 3 , C 4 şi Cş astfel încît ansam¬
blul lor să prezinte o derivă nulă a
capacităţii în funcţie de tempera¬
tură. O soluţie particulară ar fi să fo¬
losim pentru C 2 , C 3 , C 4 şi C 5 con¬
densatoare din mică argintată.
Etajele echipate cu tranzistoarele
T 2 şi T 3 au, respectiv, următoarele
funcţii: de a amplifica semnalul dat
de Ti şi de a decupla oscilatorul
descris aici de sarcină.
Tensiunea de ieşire este o funcţie
aproape liniară de tensiunea de ali¬
mentare, care este cuprinsă între
6 V şi 12 V.
Frecvenţa de lucru poate fi aleasă
între 2 MHz şi 10 MHz, cu ajutorul
bobinei L, şi al condensatoarelor
Ci, C 2 , C 3 , conform tabelului 1.
Tabelul 2 arată caracteristicile
bobinei L, în funcţie de frecvenţele
de lucru. Pentru a evita variaţia
frecvenţei cu temperatura nu se vor
folosi pentru bobină suporturi de
tip „plastic" (inclusiv teflon), ci se
vor utiliza carcase pe bază de cuarţ
sau alte materiale ceramice care
prezintă un coeficient de dilataţie li¬
niară foarte mic.
GAMA QB
TRECV. (MH*)
C,
(fit)
Ce
rpn
Ca
(Ml
Lt
(AH)
Al
(KH)
Vtf
(V)'
2,0
- 2,6
îs -200
—
500
1S t O
4,7
2,9
e.s
- 45
%
1
l
—
soo
S t f
4,7
2,6
3,5
~ 40
JO - 100
100
500
s,t
4,7
2.7
- #
IO -200
-
soo
S.1
4,7
2.5
V
- 4,7
IO -100
-
soo
SI
4,7
2.0
45
- €,€
10 -100
—
soo
2,5
2,2
2.S
e,5
~ 7.2S
10 -100
100
500
IA
Z*
2,3
£,$
- SA
ÎS - 200
—
SOO
IA
1.S
2,1
3A
- G,S
is -soo
—
150
Si
2,7
f.S
w
- tao
to - too
-
ISO
51
2J
1.8
ÎNOUCTANTA
(AfH) '
CARACTERISTICI
CARCASA
15,0
38 SP/PC; CU+tfl; tOfi mm
SPIRĂ UNGĂ 6 PIPĂ
CERAM/'CA 1
0 20 mm
s.l
El 5 PI RE; CU* EM soo CU+AG;
p 0,6mm; LUNGIME 24 mm.
CERAMICĂ
16 *16 mm
2.5
fS SPIRE; CU+EM sou CU+AG;
P 1 mm ; LUNG/MEA 26 nr>rr>.
CERAnfCÂ
’PEOmrn
IA
IO SPIRE ; CU+Etl sau CU+AG ;
p 1 mm; LUNGIMEA 23 mm
CERAMICĂ
1Q x 16 mm
TEHNIUM 10/1986
3
hW9E m
T'N
VOLTMETRE
C.A,
Pagini realizate de fiz. A. MĂRCULESCU
Domeniile de alternativ ale AVO-
metreior obişnuite îi nemulţumesc,
în general, pe constructorii amatori
datorită limitărilor inerente ale prin¬
cipiului de măsurare. Neliniaritatea
scalei, destul de pronunţată spre
valorile mici, banda redusă de frec¬
venţă, de regulă sub 15—20 kHz,
existenţa unui prag de tensiune de
cel puţin 0,2—0,3 V, sub care nu se
pot efectua măsurători, sensibilita¬
tea scăzută — pentru acelaşi instru¬
ment indicator — faţă de măsurăto¬
rile de tensiune continuă îi deter¬
mină pe numeroşi constructori
amatori să renunţe la serviciile unui
astfel de aparat în favoarea unui
voltmetru electronic.
La toate aceste neajunsuri, peste
care începătorii trec adeseori în
lipsă de altceva mai bun, se mai
adaugă şi diversitatea modalităţilor
de redresare şi etalonare, care îi în¬
curcă atît în ceea ce priveşte inter¬
pretarea rezultatelor, cît mai ales în
realizarea practică a unui voltmetru
c.a:, plecînd de la un instrument in¬
dicator dat.
în cele ce urmează ne propunem
să clarificăm, pentru începători, de¬
sigur, cîteva dintre problemele de
principiu referitoare la măsurarea
tensiunilor alternative prin meto¬
dele clasice.
1 tu(t)
AVO-metrele obişnuite, fie că
sînt de fabricaţie industrială sau
construite de amatori, folosesc ca
indicator un instrument magneto-
electrie cu ac mobil, care este, de
regulă, un microampermetru sau
un miliampermetru de curent conti¬
nuu. Pentru semnale de intrare va¬
riabile, a căror viteză de variaţie
depăşeşte capacitatea de urmărire
a acului, aceste instrumente indică
valoarea medie, printr-un proces
mai mult sau mai puţin precis de
mediere mecanică. Este de ia sine
înţeles că ele nu pot măsura nemij¬
locit semnale alternative (sime¬
trice), deoarece în acest caz media
valorilor instantanee este nulă.
Pentru a măsura, totuşi, tensiuni al¬
ternative, se apelează la metodele
obişnuite de redresare, după care
semnalele pulsatorii rezultate, de
polaritate constantă, sînt mediate
mecanic de către instrument. De re¬
gulă, scala instrumentului se etalo-
nează în valori eficace, dar, pentru
scopuri speciale, ea poate fi etalo-
nată şi în valori de vîrf, valori vîrf la
vîrf sau valori medii (fireşte, media
se referă la semnalul pulsatoriu re¬
dresat mono sau bialternanţă). In¬
diferent de sistemul de redresare
folosit, scala poate fî gradată în ori¬
care din aceste valori, prin etalo¬
nare sau prin conversie numerică,
deoarece trecerea de la una la alta
se face prin simpla multiplicare cu o
constantă, pentru semnale cu
forma de undă dată.
Vom considera cazul cel mai
frecvent întîlnit în practică, al ten¬
siunilor alternative sinusoidale. Pen¬
tru un astfel de semnal (fig. Ia), va¬
riaţia în timp a valorii instantanee a
tensiunii, u(t), are loc după o lege
de forma:
u(t) = U • sinwt (1)
unde U reprezintă valoarea maximă
sau de vîrf şi w — pulsaţia (w = 2 —f -
2r/T, unde f este frecvenţa, respec¬
tiv T — perioada). în majoritatea ca¬
zurilor, tensiunile alternative sinu¬
soidale sînt precizate prin frecvenţă
(de care nu ne ocupăm aici) şi va¬
loarea eficace, Uef:
Uef = \J/]/2*=* 0,707 • U (2)
Redresarea în voltmetrele c.a.
este de obicei monoalternanţă, cu o
diodă în serie, sau bialternanţă, cu
patru diode în punte. Se folosesc de
preferinţă diode cu germaniu, care
au pragul de deschidere mai mic
decît cele cu siliciu. Redresarea
poate fi cu sau fără filtrare, „amă¬
nunt" important pentru etalonar&a
scalei, după cum vom vedea mai
departe. Mai rar se întîlneşte redre¬
sarea cu dublare de tensiune, care
este implicit însoţită de filtrare (du-
blorul Latour sau Schenkel), ofe¬
rind la ieşire valoarea vîrf la vîrf a
tensiunii (dublul valorii maxime).
Pentru o valoare dată a tensiunii
de intrare, indicaţia instrumentului
depinde pronunţat de configuraţia
circuitului de redresare. Vom ana-
f liza în continuare cîteva dintre solu¬
ţiile mai des utilizate.
1. REDRESAREA MONOALTER-
NANŢĂ FĂRĂ FILTRARE
Cea mai simplă modalitate de
măsurare a unei tensiuni alternative
constă în redresarea ei monoalter¬
nanţă cu ajutorul unei diode în se¬
rie, urmată de medierea pe instru¬
ment a semnalului pulsatoriu rezul¬
tat (fig. 2). Neglijînd căderile de ten-
Mef=U/V2
^med = ®
siune pe diodă în conducţie şi con-
siderînd rezistenţa inversă a diodei]
infinită (teoretic), un semnal dej
forma (1) capătă prin redresarea
monoalternanţă .forma u^t) din f«
gura 1b. f
Conform celor discutate anterior
acul instrumentului va indica valoa¬
rea medie a tensiunii u^t), notata;
Uimed- cu expresia:
U 1m ed = U/tt « 0,3183 • U (3)
Vom preciza însă tensiunea ini¬
ţială u(-t) nu prin valoarea sa de vîrf,,
U, ci prin valoarea eficace, Uef, dată
de relaţia (2). Prin urmare, indicaţia,'
instrumentului va fi:
Ulr
_j/2
Uef 0,45 • Uef ' (4):
în practica, schema simplificaţi!
de măsurare din-figura 2 se comple-'
tează cu elementele R-,, D 2 şi R 2 , aşa
cum se arată în figura 3. R, repre¬
zintă aici rezistenţa adiţională ne¬
cesară pentru transformarea in¬
strumentului M în voltmetru cu indi¬
caţia dorită la cap de scală (cîte o
valoare pentru fiecare domeniu de
măsurare dorit). Dioda suplimen¬
tară D 2 are rolul de a reîntoarce în
circuitul de intrare, prin impedanţă
joasă, alternanţele negative ale
semnalului, blocate de către D v
Deşi facultativă, introducerea dio¬
dei D 2 îmbunătăţeşte performan- j
ţele de măsurare prin limitarea ten- j
siunii inverse la bornele grupului D-, ;
+ R 2 ij M, ceea ce are ca efect redu- ;
cerea curentului invers prin D, (re¬
zistenţa inversă a diodei redresoare
D, nu este infinită, aşa cum se con¬
sideră teoretic). în fine, rezistenţa
R 2 , plasată în paralel cu instrumen¬
tul, are rolul de a elimina zona
de neliniaritate pronunţată din
caracteristica tensiune-curent a
diodei de redresare D v Instrumen¬
tul M este de obicei foarte sensibil
(zeci de microamperi), or, la curenţi
atît de mici se „prinde" zona de
„cot" a caracteristicii curent-ten-
siune a diodei, ceea. ce are ca efect
neliniaritatea foarte accentuată a
indicaţiilor instrumentului în por¬
ţiunea de început a scalei. Introdu¬
cerea rezistenţei R 2 ameliorează li¬
niaritatea, sporind curentul absor¬
bit din redresor, dar avantajul este
plătit destul de scump, prin reduce¬
rea sensibilităţii voltrhetrului. într-a-
devăr, R 2 se comportă ca un şunt
pentru instrumentul M, cu efectul
cunoscut de mărire a curentului in¬
dicat la cap de scală. Practic se re¬
curge la un compromis acceptabil,
păstrînd sensibilitatea iniţială a
instrumentului (necesară pentru
domeniile de tensiune continuă) şi
alegînd adecvat desensibilizarea în
alternativ, respectiv valoarea lui R 2
în raport cu rezistenţa internă a
instrumentului liber.
U-
Ulef-
Ulmed
ti n
u-
u 2ef"
^2mecf
$ ri
T/2
T/2
U2(t) = tensiulnea u(t) recţ
3T/2
resata bialtarncmta
3T/2
2T
2 T
4
TEHNIUM 10/1986
Tfli *W T DICT W~
r*
Condensatoarele neelectrolitice
cu pierderi mici în dielectric pot fi
măsurate comod şi cu precizie sa¬
tisfăcătoare utilizînd puntea Sauty
în curent alternativ, al cărei princi¬
piu este reamintit în figura 1 .
Puntea propriu-zisă cuprinde
condensatorul necunoscut, C x , un
condensator etalon, C et , şi două re¬
zistenţe, R 1( R 2 . Pe una din diago¬
nale se aplică tensiunea alternativă
de alimentare, furnizată de către un
generator de audiofrecvenţă cu im¬
pedanţă joasă de ieşire, G.A.F., iar
în cealaltă diagonală este plasat de¬
tectorul de nul, care poate fi o
cască telefonică de impedanţă
mare, CT (2 000-4 000 Ii).
Puntea este echilibrată în mo¬
mentul în care curentul prin diago¬
nala de măsurare este nul, situaţie
sesizată prin dispariţia tonului în
cască. Condiţia de echilibru se
scrie:
Ri ' C et — R 2 ' C x (1)
şi, după cum se observă, ea este in¬
dependentă de frecvenţa generato¬
rului, ceea ce constituie un avantaj
preţios în cazul alimentării de la ba¬
terii.
Pentru a măsura capacitatea ne¬
cunoscută a unui condensator, C x ,
se aleg celelalte componente (R 1;
R 2 , C et ) astfel încît puntea să fie
echilibrată. Rezultă pe baza con¬
diţiei de echilibru:
C x = C et ' R1/R2 ( 2 )
Practic oricare din elementele R,,
R 2 , C e t poate fi făcut variabil în ve¬
derea stabilirii echilibrului, even¬
tual două sau chiar toate trei simul¬
tan. Mult mai comod este însă să
păstrăm fixă valoarea condensato¬
rului etalon, C et , şi să folosim pen¬
tru una din rezistenţele R,, R 2 (de
exemplu, pentru R,) un potenţio-
metru. în acest caz, pentru cursa în¬
treagă a potenţiometrului R,, echi¬
librul punţii se va putea realiza pen¬
tru C x cuprins între zero şi valoarea
maximă dată de relaţia ( 2 ).
Dacă dorim să efectuăm măsu¬
rătorile în mai multe game, ceea ce
este recomandabil pentru sporirea
preciziei de măsurare, nu avem de-
cît să introducem mai multe rezis¬
tenţe pe poziţia lui R 2 , selectabile
printr-un comutator.
în figura 2 este sugerată o variantă
constructivă prevăzută cu patru
game, corespunzătoare rezistenţelor
Ri, R 2, R i Ra. Deoarece puntea
Sauty nu se pretează la măsurarea
condensatoarelor electrolitice, se
pot
aleg
e domen
ile
de măsurare
între
100
pF şi 1
00
iF, respectiv
1 :
0 —
100 pF
(C
100 pF)
2 :
0 —
1 nF
(C)
1 nF)
3:
0 —
10 nF
(Ci
= 10 nF)
4:
0 —
100 nF
(CÎ
[= 100 nF)
în funcţie de potenţiometrul R.
disponibil (liniar, cu diametrul
mare,’ de preferinţă bobinat), ca şi
de condensatorul folosit ca eta¬
lon, se calculează rezistenţele
R:(i = 1, 2, 3, 4) corespunzătoare
extremităţilor domeniilor, Ci, cu re¬
laţia: ■
Ri(i = U, 3, 4) = R 1 - (3)
- Ci
Exemplul 1. Dispunem de un po-
tenţiometru R, = 50 kil (bobinat,
diametru mare) şi de un condensa¬
tor etalon de precizie, C et - InF.
Rezultă din relaţia (3): RÎ = 500 kfl;
Rl = 50 kil; R| = 5 kil; RÎ - 500 11.
Exemplul 2 Folosim un potenţiome¬
tru P, = 470 kil şi un condensator eta¬
lon C et = 100 pF (eventual o combi¬
naţie paralel ajustată exact la aceas¬
tă valoare). Rezultă: RÎ = 470 kil;
RÎ - 47 kil; RÎ= 4,7 kil; R t == 470 ii.
Dacă toate componentele utili¬
zate sînt de precizie (± 1 + ± 2%),
etalonarea unui singur domeniu se
păstrează bine şi pe celelalte, ab¬
stracţie făcînd de factorul de multi¬
plicare (10, 100, 1 000). în acest
scop butonului potenţiometrului i
se va ataşa un tambur gradat, divi¬
zat 0 — 100 .
Nu insistăm asupra generatorului
de audiofrecvenţă care alimen¬
tează puntea, acesta putînd avea
practic orice configuraţie, cu orice
formă de semnal (AF, bineînţeles).
Este important ca tonul să fie puter¬
nic (nivel de ordinul volţilor), pen¬
tru a fi Uşor de perceput după ate¬
nuarea din punte, în jurul echilibru¬
lui. De asemenea, ieşirea generato¬
rului, de impedanţă joasă (sute de
ohmi-kiloohmi), va fi protejată la
scurtcircuit, semnalul pentru punte
fifrid preluat printr-o rezistenţă de
limitare.
Un exemplu de generator este cel
din figura 3, realizat în varianta de
multivibrator astabil. Tranzistoa-
rele pot fi orice npn-uri de mică pu¬
tere (seria BC), iar celelalte piese nu
au valori critice.
Alte variante utilizabile sînt osci¬
latoarele în punte Wien, sau cele de
relaxare, realizate cu amplifica¬
toare operaţionale.
BIBLIOGRAFIE:
Radio REF, nr. 8/9, 1982
în continuare vom ilustra modul
de calcul al circuitului din figura 3
pe baza unui exemplu numeric con¬
cret. Presupunem cunoscute citito¬
rilor noţiunile şi relaţiile implicate în
măsurarea tensiunilor continue, la
care vom face inevitabil referinţă (a
se vedea, de exemplu, articolul
„Breviar AVO“ din Almanahul „Teh-
nium ’83“, pag. 66—70).
Exemplu
Folosind ca instrument indicator
M un microampermetru de curent
continuu cu deviaţia la cap de scală
li = 50 /uA şi rezistenţa internă Rj = >
500 îl (deci cu tensiunea la cap de
scală U, = Ri. - li = 25 mV), dorim să
construim, pe baza schemei din fi¬
gura 3, un voltmetru de tensiune al¬
ternativă cu indicaţia la cap de
scală U~ = 10 Vef.
Tensiunea domeniului de măsu¬
rare o vom privi ca pe valoarea
eficace a semnalului de forma ( 1 ),
deci avem U = Uef = 10 V. Frec¬
venţa o vom presupune joasă (sub
20 kHz), pentru a nu interveni pro¬
bleme deosebite în ceea ce priveşte
componentele.
Dacă am fi avut de măsurat la cap
de scală o tensiune continuă
10 V, circuitul din figura 4 ar fi rezol¬
vat problema cu:
R'i = (n : — 1) • Ri (5)
unde n' este raportul de demultipli-
care al domeniului,
JI0 v_
25 mV
400 (6) 1
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
Un generator multitonal, fie el
realizat cu tranzistoare, cu circuite
integrate specializate sau chiar cu
un singur operaţional banal, consti¬
tuie în sine un divertisment pentru
tinerii constructori amatori. Plăce¬
rea se dublează însă dacă aceste
tonuri multiple, selectate printr-un
sistem gen claviatură sau chiar cu o
banană mobilă care atinge pe rînd
nişte ploturi, sînt modulate în am¬
plitudine prin cunoscutul efect vi¬
brato.
în figura alăturată sugerăm con¬
structorilor începători un montaj
simplu de acest gen care conţine, în
esenţă, două oscilatoare realizate
milar (capsula 2x7 pini): un oscila¬
tor de relaxare — CI2, cu plaja de
frecvenţă reglabilă continuu din P 2
şi tonurile selectabile în trepte prin
intermediul rezistenţelor Rg ... R n şi
un osci.lator sinusoidal în punte
Wien —" Cil, pe frecvenţă infraso-
noră (cca 8 Hz), a cărui ieşire mo¬
dulează în amplitudine, cu dozaj
din potenţiometrul P v semnalele
generate de primul oscilator.
Pentru o audiţie confortabilă a
semnalului, în difuzor, ieşirea gene¬
ratorului se cuplează la un amplifi¬
cator AF de mică putere, cu reglajul
volumului din potenţiometrul P 3 .
Alimentarea generatorului se face
de la o sursă diferenţială simetrică,
de _t9 V pînă la ±15 V.
Oscilatorul în punte Wien are
frecvenţa dictată de valorile com¬
ponentelor Rt = R 2 şi C, -- C 2 . Sta¬
bilizarea amplitudinii de ieşire, rea¬
lizată prin grupul serie-opoziţie
DZ,—DZ 2 , este optimizată cu aju¬
torul trimerului R s (valoare de reglaj
cca 6 , 8 kll).
în oscilatorul multitonal, frec¬
venţa generată este dictată de va¬
loarea condensatorului C 3 , a rezis¬
tenţelor înseriate în bucla de reacţie
negativă (R 8 + R g + ..,) şi de poziţia
cursorului lui P 2 . Rezistenţele R 8 ...
R n pot fi alese experimental pentru
obţinerea unor tonuri plăcute, care
eventual să „imite" notele unei
game muzicale.
5
TEHNIUM 10/1986
Ing. GEORGE PIIMTILIE, YQ3AVE
Transceiverul prezentat în conti¬
nuare este rodul unor îndelungate
experimentări de laborator şi în tra¬
fic. S-a urmărit obţinerea unui apa¬
rat care, în primul rînd, să nu nece¬
site componente speciale sau spe¬
cializate, să fie uşor abordabil în
construcţie, să aibă gabarit redus,
deci folosibil şi în „portabil", iar ca
performanţe electrice să se. situeze
pe linia aparatelor industriale din
aceeaşi categorie.
Din caracteristicile tehnice men¬
ţionăm:
— este prevăzut cu monoacord
atît pentru emisie, cît şi pentru re¬
cepţie;
— filtrul SSB este pe frecvenţa de
10,7 MHz;
a) la emisie — bandă laterală
unică (SSB), telegrafie (CW) şi mo¬
dulaţie de frecvenţă (MF);
b) la recepţie — SSB, CW, MF şi
MA;
— sensibilitatea la recepţie este
dictată de performanţele primului
tranzistor T,— BF982 care, conform
datelor de catalog, are zgomotul
propriu de 1,2 dB la 200 MHz;
— selectivitatea:
a) în modul de lucru SSB şi CW,
este dictată de parametrii filtrului
cu cristale si are banda de trecere
de 2,65 kHz;
b) în modul MF, are banda de tre¬
cere de 8,5 kHz (la 6 dB);
— atenuarea purtătoarei la emi¬
sie, în modul de lucru SSB, este de
ordinul a 70 dB şi este dictată de
' performanţele mixerului echilibrat
de la formatorul de semnal DSB, în
special ale diodelor de mixare D 18
■şi D 19 ; în modul de lucru CW nu
există rest de purtătoare deoarece
se întrerupe (prin manipulare) ali¬
mentarea mixerului de emisie (tran-
zistoarele T 13 şi T 14 );
— puterea (input) în toate modu¬
rile de lucru este de ordinul a 5,5 W
(450 mA la tensiunea de alimentare
de 12,6 V);
— tensiunea de alimentare (no¬
minală): 12,6 V;
— limitele admise pentru tensiu¬
nea de alimentare: 11 15 V.
FUNCŢIONAREA ÎN REGIM DE
RECEPŢIE (fig. 1)
Semnalul cules de antenă este
aplicat primului tranzistor amplifi¬
cator de tipul BF982, prin interme¬
diul filtrului de tipul trece-bandă,
format din inductanţele L 1( L 2 şi L 3
împreună cu capacităţile aferente
de acord. Banda de trecere a aces¬
tui filtru este de 2 MHz, cu o neuni-
formitate în limitele de 144—146
MHz de cel mult 1 dB. Semnalul am¬
plificat străbate un al doilea filtru
trece-bandă identic cu cel de la in¬
trare şi apoi este aplicat pe poarta 1
a tranzistorului T 2 , de .tipul BF961,
care îndeplineşte rolul de mixer. Pe
poarta a 2 -a a tranzistorului T 2 se
aplică semnalul de la oscilatorul lo¬
cal (de tipul VCO), format din tran¬
zistorul Tu, urmat de un tranzistor
separator, T 12 . Frecvenţa este cu-
prinsă_în limitele 133,3 — 135,3
MHz. în drena tranzistorului mixer
T 2 este intercalat un filtru de tipul
trece-bandă acordat pe frecvenţa
de 10,7 MHz, format din inductan¬
ţele l _ 6 şi L 7 şi un cristal dublu, care
are banda de trecere de 8,5 kHz.
în regimul de modulaţie de frec¬
venţă, semnalul de la ieşirea mixe¬
rului, după ce străbate dioda de co¬
mutaţie se aplică la intrarea cir¬
cuitului integrat specializat de tipul
TBA570, care îndeplineşte funcţiiie
de amplificator de frecvenţă inter¬
mediară, limitator şi demodulator
de modulaţie de frecvenţă, precum
şi demodulator de modulaţie de
amplitudine. De pe terminalul 14 se
culege şi semnalul pentru indicato¬
rul de tărie al semnalului (S-metru).
Pentru demodularea semnalelor cu
modulaţie de frecvenţă a fost folosit
un detector de produs format din
inductanţele L 10 , L n şi L 12 şi dio¬
dele D 21 şi D 22 .
In regimul de lucru cu bandă late¬
rală unică (SSB) şi telegrafie (CW),
semnalul obţinut la ieşirea mixeru¬
lui (T 2 ), după ce străbate diodele de
comutaţie D 4 şi Dş, este aplicat pe
baza tranzistorului T 3 , care reali¬
zează o adaptare corectă între ieşi¬
rea mixerului şi intrarea filtrului cu
cristale. Adaptarea corectă se face
prin alegerea valorii rezistenţei din
colectorul acestui tranzistor. După
ce străbate filtrul cu cristale, sem¬
nalul cu frecvenţa de 10,7 MHz este
aplicat pe baza unui repetor pe emi-
tor (T 4 ), după care este adus la in¬
trarea amplificatorului de frecvenţă
intermediară format din tranzistoa-
rele T 6 şi J 7 . Tranzistorul T 8 are ro¬
lul de amplificator al semnalului de
reglaj automat al amplificării (RAA),
de la,care se alimentează şi indica¬
torul de nivel (Sm—SSB) al valorii
semnalului recepţionat. Acest am¬
plificator este astfel realizat încît
are o constantă mică de răspuns la
creşterea semnalului (circa 0,2 s) şi
AFi - 5S6+CW
iA mplificator RAA-fSm,
DETECTOR SSBCC W)
RECEPŢIE
6
TEHNIUM 10/1986
jna mare la scăderea semnalului
(circa 5—6 s), lucru necesar la re-
cepţionarea_ semnalelor SSB şi de
telegrafie. în continuare, după ce
străbate un repetor pe sursă (T 9 ),
semnalul este aplicat detectorului
de semnale SSB şi de telegrafie,
care este realizat cu tranzistorul T 10 ,
de tipul BF256. Pe sursa aceluiaşi
tranzistor se aplică semnalul de
bătaie cu frecvenţa de 10,7 MHz, ge¬
nerat de tranzistorul T 19 (fig. 2).
Amplificatorul de ascultare (vezi
figura 2) este realizat cu un circuit
integrat de tipul fi A741 şi două tran-
zistoare finale cu germaniu, de tipul
AGI84 şi AC 185 (T 24 şi T 25 ).
FUNCŢIONAREA EMIŢĂTORU¬
LUI (fig. 2)
mat dintr-un mixer de emisie reali¬
zat cu două tranzistoare FET, de ti¬
pul BF256 (T 13 şi T 14 ), urmat de pa¬
tru tranzistoare amplificatoare ale
semnalului cu frecvenţa de 144
MHz (T 15 -T 18 ).
Semnalul cu frecvenţa de 10,7
MHz este aplicat în antifază pe cele
două porţi ale tranzistoarelor T 13 şi
T 14 , iar semnalul cu frecvenţa de
133,3 MHz, generat de VCO, este
aplicat în fază prin intermediul a
două condensatoare cu capacita¬
tea de 22 pF. Echilibrarea mixerului
se face acţionînd asupra rezistoru-
lui-trimer de 2,5 kil conectat în cir¬
cuitul surselor tranzistoarelor mi¬
xer.
Toate etajele amplificatoare ale
emiţătorului funcţionează în clasa
jului final (T 18 ) este de ordinul a
25—35 mA, iar valoarea acestuia se
ajustează acţionînd asupra rezisto-
rului de 620 II, însemnat în schemă
cu steluţă.
Formatorul de semnal cu dublă
bandă laterală şi cu purtătoarea su¬
primată (DSB) este realizat cu tran-
zistoarele T 19 , T 20 şi diodele de mi¬
xare D 18 şi D 19 (care sînt de tipul
ROD—01). Suprimarea purtătoarei
faţă de semnalul maxim care iese
din mixer trebuie să fie de ordinul a
300 de ori (50 dB).
Formatorul de semnal telegrafic
(CW) se face cu tranzistorul T 21 .
Frecvenţa de oscilaţie a cristalului
folosit' trebuie să fie cu 800 Hz mai
mare decît a semnalelor DSB şi MF.
Formatorul de semnal modulat în
frecvenţă (MF) se realizează cu
tranzistorul T 22 . Modulaţia de frec¬
venţă se face acţionînd asupra cris¬
talului oscilator. Tranzistorul T 23
este separator.
La intrarea mixerului de emisie se
aplică pe rînd semnal SSB, CW sau
MF, prin intermediul diodelor de
comutaţie Dg, D 10 şi D-,-,.
Amplificatorul de microfon este
realizat cu un circuit integrat de ti¬
pul /ÎA741 (CI—2), care este preya-
zut cu o corecţie de ton ce favori¬
zează frecvenţele înalte pentru ca
modulaţia să fie mai penetrantă.
Oscilatorul local care gene¬
rează semnale cu frecvenţa de
133,3 - 135,3 MHz este realizat cu
(CONTINUARE ÎN PAG. 17)
1
. j
TEHNIUM 10/1986
7
Ta
+ ' :
cu comandă senzorială
Un lanţ de redare audio are ca
primă componentă preamplificato-
rul, al cărui rol este să facă adapta¬
rea cu sursa de semnal şi să ampli¬
fice semnalul primit pînă la un nivel
de aproximativ 1 V. Fiind primul ele¬
ment al lanţului, preamplificatorul
trebuie să îndeplinească o serie de
cerinţe, în general ridicate, în pri¬
vinţa performanţelor sale electrice,
cum ar fi sensibilitate bună, zgomot
propriu redus, stabilitate termică.
Cum în general există mai multe
surse de semnal pentru un lanţ au¬
dio, trebuie prevăzută posibilitatea
selectării şi redării lor individuale
sau mixate. Unele din problemele
care apar practic sînt claviatura fo¬
losită' în acest scop, calitatea con¬
tactelor care se stabilesc prin ea,
fiabilitatea ei.
Schema prezentată rezolvă multe
din aceste probleme şi poate fi folo-
WOLFRAM ZECK
sită într-un lanţ de redare audio cu
pretenţii de HI-FI.
CARACTERISTICI TEHNICE:
— număr de intrări: 4;
— sensibilităţi: microfon 3 mV/47
kti (intrarea 1 ); picup doză magne¬
tică 3 mV/47 kH (intrarea 1); picup
doză piezo 600 mV /1 Mit (intrarea
1); magnetofon 150 mV/47 kil (intra¬
rea 2); tuner 150 mV/47 kil (intrarea
3); auxiliar 150 mV/47 kil (intrarea 4);
— corecţie RIIA pentru intrarea
de picup cu doză magnetică;
— selecţia intrărilor cu relee co¬
mandate prin comutatoare senzo¬
riale;
— semnalizarea canalelor selec¬
tate cu LED;
— mixare: 4 canale;
— reglaj volum pe fiecare canal
individual şi un reglaj general pen¬
tru semnalul mixat;
— nivelul semnalului la ieşire 0,7 V;
— raportul semnal/zgomot la ie¬
şire 72 dB (toate canalele selec¬
tate);
— alimentare
+24 V/10 mA (circuit de sem¬
nal audio);
+ 5 V/200 mA (comanda rele¬
elor);
— două ieşiri analogice 0,7 V/
47 kil.
FUNCŢIONARE
Preamplificatorul (fig. 1 ) este
prevăzut cu patru intrări, din care
una de semnal mic şi trei de semnal
mare. Intrarea de semnal mic (1) se 1
face printr-o mufă folosită atît pen¬
tru semnale provenite de la micro¬
fon, cît şi pentru semnale de la pi¬
cup. Semnificaţia intrării (micro-
fon-picup) se stabileşte de la un co¬
mutator prin translaţie (K), care
modifică simultan şî reţeaua pasivă
din bucla de reacţie a amplificato¬
rului operaţional care urmează, de-
terminînd o amplificare liniară (pe
poziţia microfon) sau neliniară,
conform normelor RIIA (pe poziţia
picup). Circuitul integrat fabricat la
I.P.R.S.-Băneasa, /iM387AN, pre-
amplificator dual de zgomot mic,
este destinat în general aplicaţiilor
în care intervin semnale mici şi în
care trebuie optimizat raportul
semnal/zgomot şi în special pentru
etaje de preamplificare stereo în
lanţul de redare audio. Impedanţa
de intrare este dată de rezistenţa
Rn (47 kn), iar pentru intrarea de
picup pe doză piezo de rezistenta
Rio (1 Mtî).
Intrările de semnal mare (2, 3, 4)
nu au nevoie de o amplificare prea¬
labilă. Impedanţa de intrare este
dată de rezistenţele R i1 în serie cu
potenţiometrele Pj (i = 2, 3, 4).
Selecţia intrărilor se face prin
acţionarea releelor (Rel. 1...4) cu
ajutorul comutatoarelor senzotl^H
din circuitul de comandă a relee^H
(fig. 2). Acesta cuprinde un seni^H
de atingere (T 1t T 2 ), un circuit
culant bistabil (CB) şi un tranzis^H
de comandă a bobinei releului.
atingerea (cu degetul) a suprafe^H
lor de contact (S) se induce capa^H
tiv tensiunea reţelei (50 Hz),
comandă baza tranzistorului
acesta este montat în configuraţii
de repetor pe emitor şi are ca s||H
cină condensatorul C şi un alt reptH
tor pe emitor realizat cu T 2 . SeobţiH
astfel o redresare şi o filtrare a teriH
siunii reţelei induse capacitiv, iH
emitorul lui T 2 apărînd o tensiunjH
de aproximativ -t-0 ,6 V în momenljH
atingerii suprafeţei S, faţă de -5 M
cînd suprafaţa S nu este atinsă. Ufl
mează un circuit bistabil realizat cifl
un CDB473E, care la fiecare impufl
primit în urma atingerii suprafeţei
îşi schimbă starea. Tranzistorul Tfl
are rolul de a amplifica curentul la3
valoare necesară comenzii bobinei;
releului. în funcţie de tipul releelor
folosite, acest tranzistor se va alege
în mod corespunzător pentru a pu‘
tea furniza curentul cerut de bobi*
nele respective. O diodă lumines-
centă (LED) indică starea de co*
nectare/deconectare a canalului
respectiv.
Releele sînt urmate în schemă de
potenţiometrele P, care asigura
ponderea fiecărui canal de la zero'
la maximum în cadrul etajului mi
xer. Nivelul semnalelor este de
aproximativ 25 mV pentru toate"
cele 4 canale. Mixarea se face cu
potenţiometrul P, care permite re¬
glajul de la zero la maximum al
semnalului mixat. Amplificatorul
care urmează amplifică semnalul
mixat pînă la valoarea de aproape
0,7 V. ieşirea se face pe două mufe,
pe o impedanţă de 47 kil.
REALIZARE
Montajul a fost realizat practic pe
o placă de circuit imprimat simplu
PREAMPUFICATOR -MIXER
Schema electrică
PICKUP
MICROFONj R+cIM +24 V
sub^ceramic/
Clr 'tL fa- c
'<22\magnetiâ *• hv -r* O.Il
3mV
U7K 47K
; 5
pickup-riia£% ^M LCRQ EOm^t
\magnetofon\
-j. ^21 R21 fM?
ift
TlOn *
JdpC^-lOn
COMANDA SENZORIALA A
RELEELOR - Schema electrica
l"»l
JZ
O]
J a
ţCBI
fl-590
'11
72
Ojd
J j R 12
LED 2X7* _
"fi
j Q - 4 - 0 -
■ W e
ţCB2 fj-290
1 b J
Kf^5-J R 22
lS T 23
C 3I R 31 ;
2 R32-10QK
c aJoJ£' 1 2
JkVS™ PnJJ
*
AUXJ IUI AUX 2
£47 ~^47 f
0.7/1 j; 10K L
ITM 9
8
TEHNSUM 10/1986
Kj-jQ Intr.lo KqD +20/ X fesls fcş2s
W-lfiafiD.
placată cu dimensiunile 70x140 mm
(fig. 3)., Pe margini este prevăzută
cîte o fîşie de 5 mm lăţime, liberă,
/pe-în pentru prinde-ea unui eventual
J ’,jU ecran (cutie) dacă preamplificato-
rul lucrează intr-un mediu în care
7pc or * perturbaţiile depăşesc o anumită li-
mită admisibilă. Firele de legătură
cu mufele (în special cele de sem-
Intr / C nai mic ) trebuie să fie ecranate şi
ecranul legat cu un capăt de şasiul
aparatului. Nu se recomandă folo¬
sirea firelor ecranate cu un singur
fir şi utilizarea ecranului ca traseu
de masă. Pentru reducerea zgomotu¬
lui se recomandă folosirea unor com¬
ponente pasive bine selecţionate, de
zgomot mic, ele fiind cele care au
H £>(/k rn ponderea principală în tensiunea de
zgomot de la ieşire, circuitul integrat
folosit avînd performanţe foarte bune
/ on , in acest sens (lL f . m = 0,65 juVef).
*“ L " Ly X Releele folosite sînt de tip REED
. _ (balonaşe de stică cu contacte, în-
LtDl conjurate de o bobină), dar se pot
' folosi orice tip de relee cu reproiec-
_ tarea corespunzătoare a cablajului
nQl. 'JtSD n această P rivin tă. Sursele de ali-
Ing. SÎV18L SVSARlAfy
Una dintre condiţiile esenţiale
pentru o audiţie stereo a unui pro¬
gram muzica! sonor esfe repartiţia
egală şi uniformă a semnalelor de
audiofrecvenţă ia cele două incinte
acustice.” Acest lucru implică doza¬
jul corect al' balansului stereo. în
majoritatea. -cazurilor reglajul se
realizează în cadrul amplificaioru- ”
iui de audiofrecvenţă, în blocul- func¬
ţionai destinat corecţiilor de ton,
care cuprinde şi etajul de reglaj al
balansului. Controlul balansului se
face ascultînd semnalele audio pro¬
venite de la cele două incinte acus¬
tice şi, în funcţie de acest^ lucru,
efectuînd corecţia necesară. în rea¬
litate, reglajul este, de cele mai
multe ori, subiectiv, deoarece sen¬
sibilitatea urechii umane nu este li¬
niară pentru întreaga gamă a pu¬
terilor acustice sesizate, ci oare¬
cum logaritmică. Astfel este mult
mai uşor de făcut o diferenţă între
puterile acustice mici decît între
cele mari. Ascultătorul va face ime¬
diat diferenţa între acelaşi semnal
audio de 2 W faţă de cel de 3-W, dar
nu va diferenţia cu aceeaşi uşurinţă
- un semnal de 20 W faţă de cei de 30
W, deşi raportul puterilor este ace¬
iaşi. Pe măsura creşterii puterii
transmise, diferenţele vor fi şi mai
greu sesizabile. Alte considerente
de care trebuie ţinut contesîrtt neii-
niarităţile potenţiometrelor de re¬
glaj al volumului, care implică pu¬
terea transmisă la un moment dat,
dispersia caracteristicilor electro¬
mecanice ale potenţiometrelor du¬
ble (simetria), dispersia yalorilor
componentelor etc.
Toate aceste diferenţe se cumu¬
lează şi rezultatul este în mod sigur
inegalitatea puterii electrice trans¬
mise celor două incinte acustice.
Pentru o audiţie HI-FI, un control
permanent şi exact ai balansului se
impune ca o strictă necesitate, iar
un control electronic este de prefe¬
rat unei simple aprecieri auditive.
Schema electrică a montajului
este prezentată în figură.. Cele doua
semnale audio, S şi D, se preiau de
la ieşirile amplificatorului de putere
(de la bornele mufelor la care se ra¬
cordează incintele acustice) prin
intermediul grupurilor R-iC, şi R 2 C 2 .
Ulterior, cele două semnale sînt re¬
dresate de diodele Dt şi D 2 , iar la
q I bornele rezistenţelor R 4 şi R 5 se
Cnobţin două tensiuni continue pulsa-
•' '^torii, „uniformizate" de condensa¬
torul C 3 . Aceste tensiuni se aplică
în mod _ diferenţial microamperme-
trului. în cazul egalităţii celor
două tensiuni, microampermetrul
cu zero central va sta pe poziţia de
zero. Acest lucru corespunde unui
reglaj corect al balansului. în cazul
Dp/.OL Qr-) în care cele două semnale S şi D nu
sînt egale, va apărea o inegalitate a
tensiunilor continue, care implică
un curent de circulaţie prin mi-
croampermetru. Faptul se va con¬
cretiza prîntr-o deviaţie a acului in¬
dicator de la poziţia de zero. în
acest fel inegalitatea celor două
semnale audio aplicate incintelor
acustice este convertită într-un
semnal vizual uşor de sesizat. în
funcţie de acest lucru se acţionează
reglajul de balans pentru restabili¬
rea egalităţii puterii acustice proprii
canalelor S şi D, Potenţiometrul du¬
blu (R 3 şi R’ 3 J este destinat reglaju¬
lui sensibilităţii microampermetru-
lui. Diodele D 3 şi D 4 sînt destinate
protecţiei microampermetrului la o
eventuală suprasarcină tranzitorie.
Din punct de vedere constructiv,
este de preferat a se utiliza un co¬
mutator rotativ cu doi galeţi, cu cel
puţin 10 poziţii, pentru fiecare po¬
ziţie alegîndu-se rezistenţe riguros
egale (valoarea însumată a rezisten¬
ţelor pentru fiecare galet este egală
cu valoarea rezistenţelor potenţio-
metrului, 10 kH).
Montajul se realizează pe o
plăcuţă de sticlostratitex placat cu
folie de cupru, într-un mod cît mai
compact, cu borne destinate cupla¬
jului semnalelor de intrare, poten-
ţiometrului dubiu şi microamper¬
metrului. Obligatoriu se prevăd
borne pentru cablurile ecranate de
conexiuni, atîî pentru sursele de
semnal, cît şi pentru legăturile gal-
mentare de +24 V şi +5 V au masele
separate pentru evitarea influenţe¬
lor etajului de comandă asupra cir¬
cuitelor de semnal mic prin traseul
de masă. Rezistenţele necesare
pentru asigurarea impedanţelor de
"‘intrate se montează direct pe po¬
tenţiometre. Legăturile cu elemen¬
tele exterioare plăcii de circuit im¬
primat se fac prin intermediul unor
cuie de contact sau direct cu fire li¬
pite pe plăci.
Dacă montajul se va folosi în ca¬
drul unei staţii care cuprinde şi am¬
plificatorul de putere şi alte blocuri
de prelucrare a semnalului audio, el
se va amplasa cît mai departe de
transformatorul de reţea şi de par¬
tea de putere a staţiei şi cît mai
aproape de mufele de intrare. Legă¬
tura cu suprafeţele de comandă {S)
amplasate pe panoul faţă nu este
critică şi se poate face cu fir neecra¬
nat. Legăturile cu potenţiometrele
Pj, P se vor face, de preferinţă, tot
cu cablu ecranat. Comutatorul K se
va monta lîngă mufele de intrare.
vanice la potenţiometre şi mi-
croampermetru. Traseele vor fi cît
mai scurte, iar traseul de masă va
avea o grosime de minimum 5 mm.
Se evită categoric formarea buclei
de masă. Este obligatoriu ca rezis-
toarele Ri şi R 2 , R 4 şi R 5 şi conden¬
satoarele C, şi C 2 să aibă valori ri¬
guros egale (toleranţă 1%). După
•realizarea montajului, acesta se ri¬
gidizează în cutia amplificatorului
audio, iar microampermetrul şi po¬
tenţiometrul R 3 se montează.pe pa¬
noul frontal. Iniţial potenţiometrul
se va afla din punct de vedere gal¬
vanic la masă. După efectuarea le¬
găturilor electrice dintre montaj şi
sursa de semnal (cu conductor
ecranat), se porneşte amplificato¬
rul. Se stabileşte nivelul dorit al vo¬
lumului şi se acţionează potenţio¬
metrul dublu R 3 şi R’ 3 , mărindu-se
treptat valoarea rezistivă. în mo¬
mentul apariţiei deviaţiei acului in¬
dicator de pe poziţia zero a mi¬
croampermetrului, se acţionează
reglajul de balans pînă ce se obţine
egalitatea între canalele audio (acul
indicator pe poziţia zero). Cu ajuto¬
rul potenţiometrului R 3 R’ 3 se mă¬
reşte treptat sensibilitatea monta¬
jului, efectuîndu-se cîteva reglaje
succesive pînă cînd se obţine egali¬
tatea dorită între puterile transmise
celor două incinte acustice.
Montajul va fi de. un real folos,
constructorilor amatori doritori a
poseda un aparataj cu performan¬
ţe HI-FI.
BÎBLIOGRAFÎE:
LEROUS, J.M. — 30 Gadgets' HI-FI,
Editions Radio, Paris, 1979.
TEHNIUM 10/1986
9
CUPTOR
3RD3OTV
DE T3RRT3E
□ r. ing. TRAI AN CANŢĂ,
fiz. VALENTIN PASCU,
electronist FLORIN ŢIBULEAC
Autoturismele „Oitcit Special * 1 sînt
echipate cu aprindere electronică
integrală (A.E.I.), a cărei funcţionare
este descrisă în nr. 11/1984 ai revistei
noastre. în componenţa A.E.I. intră
şi două captoare de proximitate (tu¬
raţie) identice, care trimit informaţii
spre un calculator, sub forma unor
impulsuri dreptunghiulare cu palie¬
rul minim de 0,5—2 V si cel maxim de
5-7 V.
Un asemenea captor foloseşte un
circuit integrat care face parte din
familia traductoarelor de poziţie şi
este compus dintr-un etaj de in¬
trare, un filtru, un comparator cu
histerezis, două tranzistoare finale
şi un stabilizator de tensiune. în ex¬
terior, un grup de două inductanţe
şi două condensatoare formează
cu etajul de intrare din integrat un
oscilator. Indpctanţele sînt pe oală
de ferită deschisă, fiind de tipul bo¬
bină cu priză mediană.
în figura 1 este redată schema
după care se poate construi un ase¬
menea captor de proximitate folo-
sindu-se circuitul integrat de pro¬
ducţie românească TCA105N, iar în
figura 2 se dă schema electrică a
acestui circuit. Fără a intra în deta¬
lii, funcţionarea circuitului este ur¬
mătoarea:
1. Stabilizatorul de tensiune este
format din tranzistoarele T* T & T 7 ,
T„, T 12 şi rezistoarele R 5 , R 6 , R 7 , R 8 .
Stabilizatorul propriu-zis este repe¬
torul pe emitor T 4 , polarizat în bază
de:
— generatorul de curent format
din T & T-n şi T 12 ;
— referinţa de tensiune realizată
cu T 7 în montaj de superdiodă.
La o tensiune de alimentare de
12—20 V, tensiunea stabilizată este
U s = 2,6 V în emitorul tranzistorului
T 4 .
2. Etajul de intrare este alcătuit
din T 2 , T 3 , T 5 şi rezistoarele R 1f R 3 ,
R 4 . Tranzistorul T 3 (montat ca
diodă) împreună cu Tg, care iese
lent din saturaţie, realizează efectul
de trece-jos astfel încît să fie oprită
trecerea oscilaţiilor spre ieşiri, to¬
tuşi semnalizîndu-li-se prezenţa la
mtrarea pe baza tranzistorului T 8 .
împreună cu componentele pasive
Li, C, şi C 2 , conform figurii 1 ,
etajul de intrare formeâză un osci¬
lator în banda 1—5 MHz, oscilaţiile
fiind întreţinute prin cuplajul induc¬
tiv dintre L, şi L 2 . Acest cuplaj se
realizează prin liniile de cîmp care
se închid în oala de ferită şi, prin
reacţie pozitivă, întreţin oscilaţiile.
Dacă prin faţa oalei trece un plot fe-
romagnetic, la distanţa de 1—3 mm,
liniile de cîmp vor fi ecranate şi os¬
cilaţiile se amortizează. Tranzisto¬
rul ’.T n este polarizat în curent conti¬
nuu astfel încît, în absenţa oscilaţii¬
lor, ieşirea 1 este blocată (T 17 nu
conduce), iar ieşirea 2 deschisă
(T 19 conduce).
3. Comparatorul, avînd intrarea
în baza tranzistorului T 8 , se com¬
pune din;
— comparatorul propriu-zis (T 8 ,
Tg. Tia);
— divizorul de tensiune cu două
praguri (T 13 , T 14 , R 9 , R 10 , R 11( R 12 )
în absenţa tensiunii la intrare (în
baza lui T 8 J, acest tranzistor este
10
blocat şi tot curentul generatorului
T 10 trece prin Tg, care conduce şi
are în bază tensiunea de prag înalt
(HIGH), U H = 1,6 V. Mărirea tensiu¬
nii în baza lui T$ nu schimbă
această stare decît atunci cînd va¬
loarea ei — în creştere — depăşeşte
acest prag (U H ). Atunci etajul bas¬
culează, se deschide T 8 (de aseme¬
nea se deschid T 13 şi T l4 ) şi curei>
tul care circulă prin ramura R n R 12
schimbă raportul de divizare încît
pe baza lui T 9 tensiunea scade
brusc la valoarea de prag coborît
(LOW), U L = 1,3 V. O nouă bascu¬
lare a etajului nu se mai produce
decît atunci cînd — în scădere —
tensiunea pe baza lui T 8 este sub
pragul de jos (U L ).
în acest mod se înţelege că fe¬
reastra de intrare în comparator
este AU = U H - U L - 0,3 V. Spunem
că circuitul realizează un histerezis
în tensiune, ca în figura'3, care prin
reacţia pozitivă creată micşorează
timpii de tranziţie între cele două
stări ale comparatorului. Aceasta
are ca efect creşterea vitezei de
tranziţie a ieşirilpr integratului, asn
gurîndu-se o formă riguros drept¬
unghiulară a impulsurilor spre cal¬
culator.
Dar integratul mai este prevăzut
şi cu o buclă care realizează aşa-
numitul „histerezis referitor la po¬
ziţia stimulului" (plotului), scopul
fiind acela ca trepidaţiile motorului
să nu producă schimbarea (nedo¬
rită) de stare la ieşiri. Situaţia este
asemănătoare cu cea anterioară şi
este redată în figura 4. Să presupu¬
nem că, la apropierea plotului,
schimbarea de stare la ieşire se
face cînd acesta este la 3 mm de bo¬
bine. La îndepărtarea sa, revenirea
stării iniţiale de la ieşire nu se mai
face decît atunci cînd plotul se află
la 5 mm. Am luat în ordonata figurii
4 tot tensiunea pe colectorul lui T 14
— care de altfel comandă schimba¬
rea de stare la ieşire —, ca să se
poată face uşor comparaţia acestui
histerezis geometric cu cel de ten¬
siune din figura 3.
Acest histerezis global este reali¬
zat cu tranzistorul T, (în montaj de
generator de curent) care, de fie¬
care dată, se află în aceeaşi stare cu
tranzistorul T 15 şi prin curentul lui
de colector produce o reacţie pozi¬
tivă pe baza lui T 2 din circuitul de
intrare, realizînd un histerezis în cu¬
rent.
Cînd plotul este în faţa bobinelor,
oscilatorul nu mai lucrează, tranziâ-
toarele T 3 şi T 5 se blochează, la in¬
trarea comparatorului (baza lui T 8 )
tensiunea depăşeşte valoarea de
prag înalt, U H , tranzistoarele T 8 , T 13
şi T î4 se vor deschide, iar T t5 se va
bloca (în subsidiar amintim şi blo¬
carea lui T t , care produce histerezi¬
sul global geometric). Starea blo¬
cată a lui T,s determină o stare blo¬
cată a lui T 17 . Ieşirea 1 „nu pune
fa masă" şi în colectorul tui T 17 se
obţine un impuls pozitiv cu amplitu¬
dinea de 5—7 V. Aceasta constituie
informaţia spre calculator a prezen¬
ţei plotului de pe volant în faţa cap-
torului (situat pe carterul ambreia-
jului). în aceeaşi stare blocată a
tranzistorului T 15 însă, blocarea lui
T t6 întrerupe punerea la masă a ba¬
zei lui T 1S , care va intra în conducţie
şi va favoriza şi intrarea în conduc¬
ţie la saturaţie a lui T 19 . Astfel ieşi¬
rea 2 pune la masă, fiind în antifaza
cu cealaltă ieşire şi deci incompati-
TEHNIUM 10/1986
U C 14
BLOCAT
CONDUCE
Uc14
BLOCAT
CONDUCE
UL
d (mm)
Uh d(mm)
bilă cu cerinţele acestui montaj {se
lasă liberă). Cînd plotul se depăr¬
tează de captor, tranzistorul T 17
conduce, iar impulsul de la ieşirea 1
devine de 0,5 - 2 V.
Realizarea practică. Captorul de
turaţie original are forma din figura
5 (desenat la scară mărită). întregul
ansamblu al pieselor — îri figură re¬
date doar orientativ — este înglobat
în răşină epoxidică pentru mărirea
fiabilităţii, avînd în vedere condiţiile
vitrege în care captorul lucrează
(vibraţii, variaţii mari de tempera¬
tură, mai ales iarna). Scoaterea pie¬
selor din montura captorului nu se
poate face fără ca acestea să fie de¬
teriorate, dar scopul este acela de a
recupera montura unui captor de¬
fect pentru a o folosi la construirea
unui nou captor prin schimbarea în
întregime a ansamblului electronic.
Mai întîi se taie varnişul şi firele
de la nivelul A (fig. 5). Apoi se poli¬
zează faţa superioară pentru înde¬
părtarea răşinii în exces ramasă de
la turnare, dar se urmăreşte ca firul
Ia masă să nu fie rupt chiar din
punctul de sudură. Se va păstra o
parte din acest fir şi se va îndoi în
exterior, ca să nu împiedice ope¬
raţiile în continuare, urmînd ca la
montare de acest capăt să fie lipit
cu cositor noul fir la masă.
Se prinde partea filetată a capto¬
rului în mandrina strungului prin in¬
termediul unui colier din tablă- de
aluminiu şi se centrează bine. Cu
un burghiu 06 prins în carul
(păpuşa) strungului se găureşte cu
precauţie în centrul feţei superioare
polizată anterior, pe o adîncime de
18—20 mm şi apoi se lărgeşte trep¬
tat gaura cu burghie tot mai mari
^VINOUCTANŢE
(sau folosindu-se cuţitul strungu¬
lui) pînă cînd se degajează ceea ce
este în interiorul părţii cu diametru
mare a monturii din plastic. Pe fun¬
dul găurii astfel făcute se vor identi¬
fica trei fire înglobate în răşină şi
secţionate prin găurire. Se înde¬
părtează din jurul lor răşina, se dez-
izolează şi cu ohmmetrul se vor de¬
termina capetele bobinei L 2 (fig. 1).
Celălalt capăt va fi de la condensa¬
torul C v Firele se prelungesc apoi
cu conductor liţat şi se realizează
montajul conform figurii 1, urmînd
să se verifice funcţionarea astfel: cu
voltmetrul între 6 şi 1 (masă) se va
citi o tensiune de 0,5—2 V fără
obiect metalic în faţa captorului şi
de 5—7 V cînd în faţă se pune o
şurubelniţă mai lată. /
Dacă montajul nu funcţionează,
se vor inversa mai întîi între ele cele
două fire de la bobina L 2 şi dacă în
continuare sistemul nu lucrează,
rezultă că bobina Lt este întrerupta
(caz mai rar, deoarece are spire, mai
puţine).
Sînt unele captoare care folosesc
integratul TCA205N (care încă nu
are echivalent românesc), mai per¬
fecţionat, avînd nevoie la intrare de
o singură inductanţă şi un singur
condensator. La acestea, pe fundul
găurii vom găsi două fire.
Dacă la tipul de captor cu două
bobine este întreruptă una din ele
sau dacă avem un captor de tipul cu
o singură bobină, va trebui făcută Ia
strung o nouă montură din plastic
(teflon, robalit), care va fi introdusă
forţat (şi concomitent lipită cu elec-
tropastă) în montura metalică. Estp
bine ca de la început să se măsoare
cu exactitate distanţa d (vezi figura
5), pentru ca noua montură sa
păstreze cu stricteţe această cotă.
In felul acesta plotul va trece prin
faţa captorului nici prea departe,
dar nici prea aproape faţă de si¬
tuaţia originală.
în noua montură se va introduce
întregul ansamblu, urmărind ca
oala de ferită să atingă la limită faţa
inferioară de plastic. Se va folosi o
oală cu dimensiunile 9x5 mm pe
care se vor introduce cele două bo¬
bine cu numerele de spire n Tl = 8
spire şi n 2 = 40 spire din cupru cu 0
- 0,1 mm. Condensatoarele au va¬
lorile C-, = 2 nF şi C 2 = 500 pF şi se
vor monta în lungul tubului, ca în fi¬
gura 5, urmîndu-le circuitul integrat
(TCA1CÎ5N) şi rezistorul R. = 3.3
kli. După efectuarea conexiunilor
la masă şi mufă, în captor se va
turna răşină epoxidică. La montare
a nu se uita şaiba de 2 mm grosime.
ECHIVALENTE
PENTRU CIRCUITE
INTEGRATE
TTL SOVIETICE
ing. VASILE CIO BĂ IM IŢA
Circuitele integrate bipolare TTL cu un cod format după cum ur-
fabricate în U.R.S.S. sînt marcate meaza:
TI
Cod
sovietic
TI
Cod
sovietic
TI
Cod
sovietic
Ti
Cod
sovietic
00
LA3
51
LR11
128
LE6
193
IE7
01
LA8
53
LR3
132
TL3
194
IR11
02
LEI
55
LR4
134
LA19
195
IE14
03
LA9
60
LD1
138
!D7
196
IE 15
04
LN1
64
LR.9
139
ID14
198
IR13
05
LN2
65
LR10
140
LA 16
199
IR12
06
L.N3
72
TV1
141
ID1
200
RUS
07
LP9
74
TW12
145
ID10
240
AP3
08
LSI
75
TM7
148
IVI
241
AP4
09
LS2
77
TMS
150
KP1
251
KP15
10
LA4
80
ÎMI
151
KP7
253
KP12
11
LI3
81
RU1
152
KP5
257
KP11
12
LA. 10
82
IM2
153
KP2
258
KP14
13
TL1
83
IM3
154
ID3
260
LE7
14
TL2
84
RU3
155
ÎD4
279
TR2
.15
LI4
85
■SP1
157
KP16
280
IP5
. 16 |
LN5
'• 86 I
LP5
160
IES
287
RT4
17 !
LP4
89
RU2
161
IE10
289
RU9
20 |
- LAI ■ !
90
f£2
164
IR8
295
IRIS
21
LiS
SI
mz
188
IE16
298 !
KP13
22
LA7 !
92
IE4
169
IEI?
365. :
LP10 ■
23.
LE2 !
93
ÎE5
170
RP11
36*6
LN6
25
LE3 •■
95
im
172
RP3
367
LP11
1 26
LA11 1
97
1E8 .
173
IRIS
373 ■
IR22 '
I 27 1
LE4 i
38
W5 - '
174
TMS
374
IR23
| 23
LE 5
107
TV6
! 175
TMS
381
IK2
,? 30
. LA2
103
TV15
1 180
' IP2 '
387
LE10
! 32
LII
| 112
• TV B
! 181
! SP3
472
RT5"
! 37
1 LA 12
113
! ' TV10
j 182
1 IP4
j . 38
j • LA13-
I 114
' TVIt
184
t PR6
|
I 49
LAS
I 121
I AGI
185
| FR7
| 42
ID6
1 123
! AG3
187
RE21-:-24
t PP4
1124.
j GG1
188
I RE3
1
i LR1
1125
L_LE&—
1
• litera K — arată că circuitul este
realizat pe bază de siliciu;
• litera M — opţională — se folo¬
seşte numai la.circuitele realizate în
capsule ceramice;
• un număr format din trei cifre
prin care se indică tehnologia de fa¬
bricaţie si anume:
155 = TTL obişnuit (SN74...)
531 = TTL Schotky (SN74S...)
555 = TTL Schotky — putere re¬
dusă (SN74LS...)
131 = TTL viteză mare (SN74H...)
158 = TTL putere redusă (SN74L...)
Circuitele echivalente cu seriile
SN54 şi SN54H sînt notate cu K134,
respectiv K130.
Notaţiile K500 se folosesc pentru
circuitele ECL, iar K176, K561 şi
K564 pentru circuitele C—MOS.
• un sufix format din două litere
şi una sau două cifre prin care se
arată tipul exact a! circuitului.
Cele două litere indică funcţia Io-
CĂRŢI NOI:
TREMUR! DE
în populara colecţie „Ştiinţa pen¬
tru toţi“ (Editura Ştiinţifică şi Enci¬
clopedică), un nou titlu atrage aten¬
ţia: Trenuri de mare viteză, vofum
semnat de ing. Vaîeria Ichim.
Cele aproape două secole de
existenţă a căilor ferate sînt par¬
curse într-o pasionantă descriere,
din care nu lipsesc comparaţii edifi¬
catoare, metafore elocvente, pre¬
cum şi elementele pline de suspans
ale cursei pentru viteza, şi eficienţă,
într-un stil aiert. plin de vervă, ga¬
zetărească şi - competenţă ştiinţi¬
fică, autoarea însăşi fiind o cunos¬
cută specialistă în domeniul abor¬
dat. se conturează nu numai bio-
. grafia mijloacelor clasice de trans¬
port feroviar, cu problemele speci¬
fice (aderenţa roatâ-şină, rezis¬
tenţa căii la eforturile transversale,
modernizarea materialului rulant şi
a instalaţiilor fixe aferente), dar şi
gică realizată de circuit. De exem¬
plu: LA = NAND; AG = monostabsl:
TV = triger JK etc.
Sufixul complet arată tipul circui¬
tului. De exemplu: LA 3 circuit
NAND cu două intrări; TM 2 = triger
D; RU 1 = memorie RAM de 16 biţi
etc.
în tabel sînt prezentate echivalen¬
ţele dintre codurile Texas Instru¬
ments şi cele folosite pentru marca¬
rea circuitelor sovietice. Cu ajuto¬
rul acestui tabel echivalările se fac
cu uşurinţă.
Exemplem
K155LN1 = SN7404N
K 531 LAI = SN74S2QN
K555TM7 = SN74LS75N
Trebuie reţinut că producţia. ■ de
circuite integrate sovietice nu aco¬
peră în prezent toată gama de cir¬
cuite TTL. De exemplu, circuitul
SN74373 se fabrică numai în va¬
riantele K531 şi K555.
MARE VITEZA
perspectivele. soluţiilor rtecamvep-
ţionale.
Prezentarea transporturilor la
timpul viitor. în secolul XXI. ne aver¬
tizează Valeria Ichim, ar putea, apa-
rea ca ţinfnd de literatura ştitnţîfico-
fantastscă. ""Totuşi proiectul Ptane-
tran-utui (circulaţia unui tren mag¬
netic într-un tunel sub vid, descris
şi tehnic argumentat, în care viteza
unui vagon atinge 22 500 km/h) ;
pare că va constitui soluţia ideale.'
.pentru secolele următoare.
Propanîndu-ne c lectură ir ace¬
laşi timp nstructivă şi incitântă
cartea Vaîertei ichim ră nîne un mc -
■de! de literatură ştiinţifică de ■pope.
larizare, necesară nu rusa tm.es
lor, dar si specialiştilor Ce altfel
concluziile autoarei invită Ta fantezie
şi îndrăzneală tocmai, pe cei che¬
maţi să dea viaţă temerarelor sa iuţi'
ale- viitorului. (Călin Stăncutescu?
TEHUmM 1071986
ÎI
MICEOCALCULATOEUL
NICOARA PAUL IAN
L I VIU I ONE £3 CU
ION RUSOVICI
GHEORGHE CHITA
Ho.ni torul foloseşte exclusiv o
zonă din memoria RAH-^si tuat ă in
ultima pagină (GOOO-FFFF). In
această zonă, utilizatorul are la
dispoziţie spaţiul dintre adresele
C000-F7FF. Restul este folosit de
sistem şi monitor astfel:.
- F800-FE7F memoria ecranului;
- FE80-FF00 128 octeţi pentru
stivă;
- FFOO-FFFF tabela de salturi
pentru întreruperi, buffere şi va¬
riabile ale monitorului.
Tot in această zonă se găsesc şi
locaţiile ceasului de timp real.
Ele pot fi citite sau modificate
prin software- şi se găsesc la urmă¬
toarele adrese (in format ASCII):
- F878 zeci ore;
- F879 unităţi ore;
- F87B zeci minute;
- F87C unităţi minute; *
- F87E zeci secunde;
- F87F unităţi secunde.
Pentru activarea cursoarelor in
zonele denumite -STATUS şi HAIN
(primele 2 două rinduri şi respec¬
tiv celelalte 24 ale ecranului), se
încarcă locaţia CURSU (adr. FFOB)
după cum urmează:
00 = ambele cursoare stinse;
01 = STATUS aprins, HAIN stins;
02 = STATUS stins, HAIN aprins;
03 = ambele cursoare aprinse.
De remarcat ca orice lansare de
program cu comanda G va activa
cursorul pe HAIN.
Claviatura are citeva coduri cu
semnificaţie aparte:
- Caps: pentru setarea şi reset'area
pe litere mari se foloseşte codul
CTRL \.
- Autorepeat: pentru setarea şi
resetarea repetării automate a unui
caracter se foloseşte codul CTRL''].
- Home: pentru ştergerea ecranului
şi poziţionarea cursorului in stin¬
gă sus se foloseşte codul CTRL L.
- Videorevers: pentru afişarea pe
CRT in video inversat se utilizează
codul CTRL N, iar pentru revenire
la normal, codul CTRL 0.
In monitor, deşi USART-ul nu este
utilizat direct, eleste iniţiali¬
zat cu 2 biţi de stop, unul de
start, 8 biţi de date transmişi
fără paritate şi tactul de Bd.rate
* 16. Dacă intr-un program de uti¬
lizator este necesară o altă ini¬
ţializare pentru USART, atunci
acesta trebuie resetat software cu
secvenţa:
mvi a,40h
out serst a
sersta equ 31h ; SERSTA este
;• adresa registrului de stare
după care se poate face noua ini-
ţial izare.
Interfaţa paralela PPI 1 este
utilizată pentru intrarea de cla¬
viatură. Totuşi, portul C este
practic liber pentru utilizator şi
,este programat de către monitor la
iniţializare ca PC0-PC3 input şi
PC4-PC7 output. In afară de PC0
care este folosit ca intrare pentru
interfaţa de casetă, toate celelal¬
te sint libere. In cazul in care
utilizatorul va folosi oricare din
aceste porturi, este esenţial ca
iniţializarea lui PPI 1 să rămjnă
neschimbată (pentru buna funcţio¬
nare a claviaturii).
Asignarea timerelor (din cadrul
LSI 8253) este următoarea:
TIHER0 - Bell
TIHER1 - USART Bd.rate
TIHER2 - Timing caseta
Toate timerele pot fi folosite de
către utilizator fără nici un fel
de restricţie specială.
Utilizarea interrupt controller¬
ului este ceva mai delicată (vezi
in numărul trecut). In principiu se
poate reconfigura in orice poziţi.e
de prioritate avind insa in vedere
ca nivelul 1 să nu fie mascat,
deoarece pe el funcţionează clavia¬
tura, cursorul, ceasul şi bell-ul.
Pe pagina alăturată este dat
sumarul comenzilor şi subrutinelor
monitorului,
BIBLIOTECA DE PROGRAHE A
MICROCALCULATORULUI L/B881
Un calculator "trăieşte" prin
baza software pe care o pos„edă:
dacă aceasta este redusă sau in¬
existentă, practic acel calculator
este complet inutil. Pină aici am
prezentat modul de realizare hard¬
ware a calculatorului şi monitorul
minimal (sar *firmware"-ul cum i se
mai spune).. Am insistat asupra
acestuia din urmă datorită impor¬
tanţei pe care o are in dezvoltarea
de programe de aplicaţie.
In cele ce urmează vom face o
scurtă trecere in revistă a princi¬
palelor programe care au fost,
scrise sau adaptate pe L/8881.
Sistemul de operare 881/Sys
881/Sys este un superset al moni¬
torului 881/Hon, care include, in
componenţa şa, pe lingă un monitor
extins, compatibil cu 881/Hon, un
editor de texte şi un asamblor
pentru mnemonicele lui 8080. El
este o necesitate pentru cei ce
dezvoltă programe in limbajul de
asamblare. Editorul de texte, ori¬
entat pe ecran, permite insera¬
rea/ştergerea de caractere singu¬
lare, rinduri întregi sau zone de
text. Conţine şi macrofaci1ităţi de
genul "find string* şi "find and
substitute" (căutări de şiruri şi
înlocuiri), mutări şi copieri de
zone de text. Permite o editare
comodă a textelor tip document sau
a programelor sursă.
Asamblorul, parte integrantă a
lui 881/Sys, permite utilizarea de
etichete mnemonice, expresii com¬
plexe, operanzi ASCII, hex sau
zecimali. Poate fi folosit cu tabe¬
le de’simboli externi pentru as am —
blarea unor programe sursă foarte
lungi (compuse din mai multe bu¬
căţi).
881/Sys există numai in versiune
de ROH, in locul monitorului
881/Hon şi ocupă 8 Kocteţi.
DDT (Dynamic Debugging Tool —
Instrument pentru depanare dinami¬
că) este un program destinat testă¬
rii şi depanării altor programe.
DDT permite trasarea execuţiei unui
program,, dezasamblarea lui, afişa¬
rea pe display a unei zone de memo¬
rie sub formă de caractere tipări-,
bile şi modificarea ei intr-un mod
analog cu cel al comenzii "m" a
monitorului. (De altfel, DDT func¬
ţionează ca o extensie a acestuia).
DDT este destinat in special
depanării programelor utilizator
pentru cârd există text sursă in
memorie editat cu ajutorul editoru¬
lui rezident. El foloseşte parame¬
trii acestor programe (adresele de
început şi de sfirşit ale codului
obiect generat la asamblare şi
adresa tabelei de simboluri), pre¬
luaţi din textul sursă, pentru
trasarea sau dezasamblarea progra¬
melor. La trasare şi dezasamblare
îiUre^cle care există in tabela de
simbolu; i sint înlocuite cu simbo¬
lul corespunzător, uşurind astfel
inţelecjerea 1 istingurilor generate.
DD1 poatg fi folosit şi pentru
trasarea sau dezasamblarea unor
programe pentru care nu există text
sursă in memorie. Listele rezultate
de la trasare sau dezasamblare pot
fi scoase şi- pe un dispozitiv peri¬
feric auxiliar (de exemplu, o im¬
primantă) .
Programul există atit in versiune
de ROH cit şi de casetă.
Limbajul BASIC se bucură de o
largă răspindire printre utilizato¬
rii de microcalculatoare ca urmare
a simplităţi'! sale, a modului inte¬
ractiv de lucru şi a puternicelor
sale 'facilităţi aritmetice. 881/Ba¬
sic este un interpretor scris spe¬
cial pentru aceSt microcalculator,
folosindu-i din plin resursele.
Pe lingă funcţiile standard ale
Basic-ului (ce includ şi puternice
facilităţi aritmetice, trigonome¬
trice şi logice), 881/Basic conţine
şi numeroase funcţii grafice (PSET,
PRESET, LINE, CIRCLE, DRAU) şi
sonore (PLAY); de semnalat posibi¬
litatea de lucru multitasking (PLAY
in background şi/sau cu instrucţiu¬
nea ON TIMER).
Deosebit este şi editorul "ful1 —
screen" care ajută enorm la intro¬
ducerea in memorie şi depanarea
programelor; editorul este compati¬
bil cu comenzile editorului din
881/Sys.
881/Basic este compatibil cu
Hicrosoft Basic, asigurind astfel
•portabi1itatea programelor Basic
scrise pe Commodore 64, Apple II,
TRS-80, şi familia H18/118-Felix
CUB (HBASIC sau GU-BASIC sub CP/H).
Programul are aprox. 15 Kocteţi şi
<ioar in versiune de casetă.
CIP
CIP (Cassette Interchange Pro¬
gram) este un program utilitar de
casetă. Asigură copierea oricărui
tip de fişier in scopul creerii de
back-up-uri. Permite protejarea
şi/sau atribuirea statutului de
autolansare a fişerelor scrise pe
casete magnetice. Utilizarea sa
este extrem de simplă şi comodă.
CommPack
CommPack este un program destinat
radioamatorilor pasionaţi de comu¬
nicaţiile de date prin eter. Pro¬
gramul poate transmite si recepţio¬
na in următoarele moduri de lucru:
* Horse; recepţie automată intre 40
şi 350 semne/minut;
emisie intre 40 şi 350 semne/mi¬
nut in trepte de cite 10 s/m;
* Baudot: emisie/recepţie pe vite¬
zele de 45,45; 50; 75; 100; , 110
bauds;
* ASCII: emisie/recepţie pe vite¬
zele de 45,45; 50; 75; 100; 110
bauds folosind paritate pară, impa¬
ră, sad fără paritate (7 biţi sau 8
biţi ASCII).
Facilităţile pe care le include
sint foarte numeroase: buf fer FIFO
pentru claviatură, buffer pentru
recepţie, 10 memorii de lungime
variabilă, posibi1itatea de inver¬
sare a semnalului intrare/ieşire,
split-screen, sistem sofisticat de
lucru cu memoriile (folosind o
stivă internă)-, utilizarea de vari¬
abile in memorii prin care se pot
defini numele, RST-ul sau indicati¬
vul staţiilor corespondente, posi¬
bilitatea asignării u
început de transmis
altele.
CommPack are ap
Kocteţi şi se lanseaz
8000 hex de pe casetă
ignării unui header
re aproximativ 15
lansează de la adresa
casetă.
Este un program destinat celor, ce
doresc să înveţe sau să se antre¬
neze in recepţia codului Horse;
practic, este un "profesor de tele¬
grafie" ce transmite foarte corect,
la viteza cerută, mesajele existen¬
te in memoria calculatorului. Vite¬
za poate fi cuprinsă intre 10 şi
400 semne pe minut (standard- Pa¬
ris). Hesaiele se generează cu
ajutorul editorului din 881/Sys,
programul funcţionind ca o extensie
a acestuia.
Ca pentru orice calculator, şi
pentru L/B881 au fost scrise sau
adaptate numeroase jocuri de diver¬
se tipuri (inteligenţă artificială
sau gen "arcade"). De semnalat
dintre acestea programul lui Viorel
Darie de jucat şah ATOH 64 şi cel
al lui Dan Teodosiu 0THELL0 (ce
• simulează jocul "Reversi"); din a
doua categorie fac parte Penetra-
tor, Frog, Ral 1 y, Invaders ş.a.
L/B881 a apărut şi s-a dezvoltat
iniţial ca urmare a entuziasmului
citorva pasionaţi ai informaticii;
ulterior li s-au adăugat din ce in
ce mai mulţi care au avut fiecare
in parte o contribuţie mai mică sau
mai mare la îmbogăţirea bibliotecii
'software, ceea ce a dus la lărgirea
domeniului de aplicabilitate a mi¬
crocalcul atorului .
Au fost trecute aici in revistă
doar o parte din programele de a
căror existenţă am aflat; pe lingă
autorii acestor rinduri, se cuvin
menţionate şi numele lui Sandru
Nichita şi Ovidiu Băloiu care au
contribuit la îmbogăţirea bibliote¬
cii software a lui L/B881; probabil
insă că- sint mulţi alţii printre
cei ce şi-au construit acesT micro¬
calculator ce au realizări remarca¬
bile in domeniul programării, şi pe
care ii invităm să le publice in
TEHNIUM 10/1986
»** Citire din linia DISPLAY.
M7 getch citeşte in A de la adresa din DE, ignoră spa¬
ţii, converteşte la litere mari. CY=1 la sfir-
şitul liniei, altfel DE=adresa următorului ca¬
racter*.
Distruge AF,DE.
OOB8 gethx citeşte în HL un parametrii hex de la adresa din
DE şi iese cu separatorul in A şi adresa de
după acesta in DE. CY=1 hex error.-
Distruge totul.
0009 getnm citeşte in stivă 1-8 parametri hex funcţie de B,
de la adresa din DE, luind ca nuli parametrii
lipsă. CY=1 hex error sau prea mulţi parametri.
Distruge totul.
#** Scriere in ASCII in memorie (eventual pe ecran).
0263 twoset scrie A in ASCII (2 caractere) la adresa din HL.
Distruge AF,BC,HL.
025E wdsta scrie DE in ASCII (4 caractere) la adresa din HL,
Distruge AF,BC,HL.
*** Subrutine de uz general.
POAI hilo compară DE şi HL. CY=1 DE > HL
CY=0 DE <= HL
Z=1 DE = HL
Distruge AF.
0031 sb2 efectuează HL=HL-DE.
Distruge AF,HL,
0253 mvsr transferă zona de la (DE,HL) la zona BC,
| Distruge AF,BC,DE.
'0340 onkey face saltul la o tabelă de adrese din BC prin
I cheia din H. Dacă nu există cheia, revine.
Distruge AF,BC,HL.
0087 serdrv scrie caracterul din A la portul serie.
*#* Control al traductorului acustic.
0O7D beli trimite un semnal de 2,6 KHz.
Distruge AF.
0390 beep trimite un semnal cu lungimea multiplu de 20 mS
dată in A şi f=1375 KHz/(valoarea din BC) in
BCD. Nu aşteaptă să se termine operaţia.
**# Conversii.
021B conv converteşte, caracterul din A in litere mari. 01DB
Distruge AF.
0224 cnvnm transformă A in ASCII (2 caractere) in BC.
Distruge AF,BC.
0063 aschex converteşte A intr-o cifră hex. CY=1 hex error.
Distruge AF. 01CD
0073 hexasc converteşte cifra hex din A in caracter ASCII.
Distruge AF. , 01C6
#** Controlul vectorilor de sistem.
| 0355
cset
setează ceasul la valoarea BCD din HL.
DiŞtruge AF,BC,HL.
00D3
f 036E
extset
setează XVECT la adresa din HL.
FF4A
0372
brset
setează factorul de divizare pentru Baud-rate
la valoarea BCD din HL.
Distruge A.
01AC
0245
0380
oset
setează vectorul OVECT la HL, sau il resetează.
Distruge AF.
0238
037D
pset setează vectorul OVECT la driver-ul serie.
Distruge AF.
xxx Control caseta audio.
0233
026B
crinit
iniţializează citirea şi aşteaptă SYNC.
La CTRL-X de ia claviatură, iese cu CY=1.
Distruge AF,BC,HL.
0170
019E
02AD
cwinit
iniţializează scrierea.
Distruge AF,BC,HL.
029D
câsend
dezactivează caseta,
Distruge AF.
02E1
casin
citeşte in A şi shiftează prin CRC.
Distruge AF.
0048
0309
casout
scrie A şi shiftează prin CRC.
Distruge AF.
02D5
0304
wdcas
scrie H şi L shiftind cei doi octeţi prin CRC.
Distruge AF.
0045
02F3
cwrend
scrie CRC.-ul pe bandă.
Distruge AF,BC,HL.
003C
031B
crcrut
shiftează A prin CRC.
Distruge AF.
02D2
SUMAR AL COMENZILOR MONITORULUI GRUPATE PE FUNCŢII
XXX Comenzi de transfer cu caseta audio.
titlu(,adr) caută şi încarcă fişierul cu titlul
specificat la adresa indicată sau la adresa de
unde a fost salvat.
s Uliu,adrl,adr2 salvează zona de me morie intr . un
fişier cu titlul specificat.
V verifică dacă primul fişier intiln.it este corect.
*** Comenzi de lucru cu memoria şi registrele.
a r afişează pe CRT o pagină de memorie şi
aşteaptă corecţii in aceasta.
H adrl,adr2 videază o zonă de memorie atit pe CRT
cit şi pe perifericul conectat prin OVECT,
M adrl,adr2,adr3 transferă zona de memorie dintre
D , prirne e adrese la zona care începe cu adr3.
R afl * ează registrele şi aşteaptă corecţii.
*** Comanda de lansare in execuţie.
G adrl(, a dr2(,adr3)> transferă controlul programului
de la adrl sau continuă programul întrerupt
anterior dacă adrl nu apare sau este 0. Celelalte
adrese sint eventuale adrese de Breakpoint.
*** Comenzi de control.
FC hhmm setează ceasul la valoarea dată.
FB nnnn setează coeficientul de divizare pentru
Baud-rate-ul USART-ului.
FO fZ se ‘ ea2 J/ 8 Uorul de extensie monitor.
’ . s Uează/resetează vectorul suplimentar
de ieşire OVECT. c
PP setează vectorul OVECT la driver-ul serie USă*T.
*** Caractere speciale de control.
Fs**(CTR l \^' 1 CM ^ M n f r h a f â ° in "* e, ' upere «" Program.
GS (r tpI* V JSÎÎ bistabil soft pentru CAPS.
GS (CTRL ], lDh) bistabi1 soft pentru autorepeat.
SUMAR AL SUBRUTINELOR GRUPATE PE FAMILII
(Pentru detalii se va consulta textul sursă)
xxx Citire de la claviatură,
input citeşte in A un caracter.
Distruge AF.
inputc citeşte in A şi converteşte la litere mari.
Distruge AF.
xxx Scriere in zona HAIN a ecranului,
output scrie A pe ecran şi la 0VECT, la CR face şi LF.
Distruge F (şi A la CR).
spout scrie un spaţiu pe ecran şi la OVECT.
Distruge AF,
crout scrie CR, LF pe ecran şi la OVECT.
Distruge AF.
locrt scrie A numai pe ecran,
ovect scrie A numai la 0VECT.
clsc şterge zona HAIN şi pune cursorul in stingă sus.
corr mută cursorul la adresa din BC pentru CY=1 sau
adună la poziţia sa valoarea din BC la CY=0.
Distruge AF,HL.
nmout scrie A in ASCII (2 caractere) pe ecran şi
OVECT.
Distruge AF.
wdout scrie DE in ASCII (4 caractere) pe ecran şi
OVECT.
Distruge AF.
xxx Scriere in linia DISPLAY a ecranului,
disp scrie A in linia DISPLAY.
cldis şterge linia DISPLAY.
Distruge F,DE,HL.
xxx Scriere in linia STATUS a ecranului,
strist scrie textul de la HL şi şterge restul liniei.
Distruge AF,HL.
nwstri scrie textul de la HL in a doua parte a liniei.
Distruge AF,BC,HL.
clsta şterge linia STATUS.
Distruge AF,HL.
erorms afişează "Error* pe STATUS şi face Bell.
Distruge AF,HL.
waitms afişează "System busy" pe STATUS, la mijloc.
Distruge AF,BC,HL.
TEHNIUM 10/1986
13
MimiusiHE mir
7. înlocuirea unui cablu de frînă
de mină. Pentru scoaterea cablului
. C sau D din palonierul 1 (fig. 5),
după scoaterea capacului de protec¬
ţie, se demontează piuliţa 2 şi con-
trapiuliţa 3. Scoaterea cablului de la
etrier se face prin tragerea lui, pen¬
tru a putea degaja opritorul tecii,
care este spintecat.
La montarea cablului nou, după
cum este normai, se reglează cablul
şi apoi se montează capacul de pro¬
tecţie.
8. înlocuirea (montare-demon-
tare) etrier frînă faţă. De fapt, etrie-
rele faţă sînt formate din două se¬
mietriere 2 (fig. 7, în care: 1 — disc
frînă; 2 — semietriere; 3 — plăcuţă
frînă; 4 — pistonaş; 5 — garnitură
de etanşare; 6 — garnitură; 7 — arc
împotriva zgomotului; 8 — ax de
menţinere; 9 — ştift de blocare; 10
— şurub de purjare; .11 — căpăcel;
12 — şurub fixare semietriere; 13 —
rondelă; 14 — garnitură), iar de¬
montarea lor este impusă mai rar de
un defect al lor (exemplu: fisură
corp). După demontarea roţii de re¬
zervă şi a suportului ei (dacă este
necesar) se decuplează cablul frî-
nei de mină şi conductoarele plăcu¬
ţelor de frînă, menţinîndu-se asam¬
blate cele două semietriere printr-
un şurub montat în locul axului 8 .
Pentru demontarea etrierului stîn-
ga, se demontează conducta de
legătură dintre etriere şi conducta
de alimentare, iar pentru etrierul
dreapta conducta de legătură din¬
tre etriere.
La montare, după înlocuirea pie¬
selor cu defecte, trebuie respectate
cuplurile de strîngere, prezentate
anterior, se reglează frînă de secu¬
ritate şi se aeriseşte circuitul hi-
drauljc al frînei principale.
9. înlocuirea unui disc de frînă 1
(fig. 7). Se impune dacă'discul este
ovalizat sau dacă, datorită unei
funcţionări îndelungate sau anor¬
male, pe suprafaţa de contact cu
plăcuţele apar rizuri, canale etc.
După suspendarea punţii faţă a
autoturismului, se demontează suc¬
cesiv etrierul, prezoanele de fixare
ale arborelui de transmisie şi scutul
motor. Se virează roata către exte¬
rior, după care se comprimă articu¬
laţia tripodă, pentru a scoate arbo¬
rele de transmisie, şi apoi se de¬
montează discul prin partea de jos.
După înlocuirea discului, se exe¬
cută operaţiile în ordine inversă.
10. înlocuirea plăcuţelor de frînă
(faţă). După apăsarea la fund a pis-
tonaşelor (prin presare pe plăcuţele
de frînă) se demontează agrafa 9,
axul de menţinere a plăcuţelor 8 , re¬
sortul antizgomot 7 şi, în final,
plăcuţele de frînăg[fig. 7 ).
11. Repararea unui etrier frînă
faţă. La dezechiparea etrierului se
demontează succesiv: plăcuţele de
frînă de mînă 4, şuruburile 5, an¬
samblurile '6 (leviere şi excentrice),
arcul 7, arcul 8 de blocare a plăcu¬
ţelor de frînă şi în continuare cele
două semietriere (fig. 5.a). Se scot
apoi pistonaşul, garnitura torică,
apărătoarea de praf şi garnitura cu
secţiune pătrată.
La montarea etrierului se verifică
toate piesele, pistoanele şi supra¬
faţa interioară a cilindrilor să nu
prezinte zgîrieturi sau lovituri, reco-
mandîndu-se a se monta numai
garnituri noi.
12. înlocuirea plăcuţelor de frînă
spate. După suspendarea punţii
spate şi demontarea roţilor, se
scoate capacul de protecţie 3, axul
de menţinere 12, arcul antizgomot 4
şi, în sfîrşit, plăcuţele de frînă 2 (fig.
8 , în care: 1 — ansamblul etrier; 5 —
piston; 6 , 7 — garnitură; 8 — disc; 9
— tablă de protecţie; 10 — şurub de
aerisire; 11 — căpăcel; 13, 1 *, 15 —
şurub; 16 — gărnitură de etanşare;
17 — piuliţă).
Pistoanele se curăţă în alcool,
după care se pun cîteva picături de
lichid de frînă pe suprafaţa lor, se
montează şi apoi presează în ci¬
lindri, pentru a putea permite intro¬
ducerea în lăcaşurile lor a plăcuţe¬
lor de frînă noi.
CAUZA
REMEDIEREA
Existenţa aerului în
circuitul de frinare.
Folosirea unui li¬
chid de frînă neco¬
respunzător.
Racordurile flexibi¬
le sînt deteriorate.
Orificiul de aerisire
al capacului rezer¬
vorului de compen¬
sară este înfundat.
Se aeriseşte circuitul
Se înlocuieşte cu li¬
chidul de frînă Li-
from 010 sau Lock¬
heed L55; Total SY.
Se montează racor¬
duri noi.
Se desfundă orificiul
şi se aerisesc circui¬
tele de frînare.
Existenţa aerului în
circuitul de frinare.
Cursa liberă a peda¬
lei este prea mare.
Lipsă lichid de frînă
în rezervorul com¬
pensator (martor
bord aprjns).
Unul din circuitele
de frînare spart.
Garniturile cilindru¬
lui principal uzate
sau supape defecte.
Se aeriseşte Circui¬
tul de frinare.
Se reglează cursa
pedalei.
Se completează cu
lichid pînă la nivelul
normal. Se aeriseşte
circuitul de frînare.
Se remediază defec¬
ţiunea.
Se montează garni¬
turi noi sau supape
noi.
Cine execută
lucrarea
Unul din circuitele
de frînare defect
(neetanş)
Pedala de Pistoanele cilindru-
frină este tare lui principal blocate
sau funcţio- Articulaţia pedalei
nează greu negresată.
Se verifică şi se re¬
mediază defecţiunea.
Se curăţă şi se gre-
sează articulaţia.
Frînele sînt
blocate fără a
fi acţionată
pedala de
frînă
Frînă de securitate
(acţionată) reglată
incorect.
Siguranţa supapei la
unul din cele două
circuite sărită din
locaş.
Se reglează frînă de
securitate (v. cap.
11 ).
Se remediază prin
montarea unei sigu¬
ranţe noi.
Autoturismul
„trage" într-ol
parte în tim¬
pul frînării
Piston etrier faţă
sau spate blocat în
corpul etrierului.
Disc de frînă uns
(ulei motor, un¬
soare).
Se verifică piesele,
se ung şi se mon¬
tează piese noi dacă
este cazul.
Se înlocuieşte con¬
ducta şi se aeriseşte
circuitul de frînâre
respectiv.
Se curăţă discurile
cu degresant.
Zgomot în Frecarea plăcuţelor
timpul frecă- de frînă noi pe dis-
rii (scîrţîit, curi (uneori cu acu-
sunete meta- mulare de material
lice ascuţite) pe suprafeţele de
frecare).
Frecarea plăcuţelor
de frînă uzate, di¬
rect pe discuri (la
Oltcit Club martor
uzură aprins).
Frecarea plăcuţelor
de frînă pe discurile
oxidate, după o
staţionare îndelun¬
gată.
Se curăţă suprafaţa
plăcuţelor dacă ni¬
velul de zgomot de¬
ranjează.
Se frînează succesiv
pînă la eliminarea
oxizilor (dispare zgo¬
motul).
Observaţie: Atenţie la uzura plăcuţelor de frînă spate care nu au martor di
uzură, în cazul utilizării intensive a frînelor.
-V 6
_ ^
U
—4
>• ...
Polaritate, defecte :
de conexiune
în primar şi uzuri
ţ De regulă, verificarea oscilosco-
pică a instalaţiei de aprindere în J
cepe cu analiza semnalului de ten¬
siune primară.. Deoarece mai există
frică automobile în polaritate In-
versă (cu plusul legat la masă), tes¬
terele sînt înzestrate cu un comuta¬
tor de inversare a polarităţii. Dacă
acest comutator se află în poziţia
corespunzătoare tipului de insta¬
laţie electrică a automobilului în¬
cercat, dar diagrama tensiunii pri¬
mare apare răsturnată pe ecranul
osciloscopului (fig. 1), înseamnă
că, din greşeală, la masă nu este co¬
nectată borna bateriei de acumula¬
toare prescrisă de fabricant, ci cea¬
laltă. Schimbarea polarităţii duce la
întreruperea semnalului, iar feno¬
menele electrice care se produc în
jacest caz influenţează într-o oare¬
care măsură aprinderea.
Inversarea polarităţii poate privi
şi circuitul secundar în cazul în care
legăturile bobinei de inducţie sînt
făcute necorespunzător (sînt inver¬
sate conexiunile laterale) sau se fo-
loseşte o bobină incompatibilă cu
tipul instalaţiei de aprindere a auto¬
mobilului respectiv. Defectul este
'evidenţiat de semnalul tensiunii se¬
cundare, care apare răsturnat (fig.
2). Restabilirea polarităţii circuitu¬
lui secundar este necesară pentru
realizarea puterii necesare a des-
cărcăriî prin scînteie. Se ştie că ar¬
cul dintre electrozii bujiei se pro¬
duce cînd tensiunea secundară în¬
trece tensiunea de străpungere a
spaţiului disruptiv, iar masa gazelor
aflate aici se ionizează, 'mijlocind
crearea unui fel de conductivitate
ionică. Formarea primilor ioni este
uşurată în cazul în care potenţialul
pozitiv se află aplicat la electrodul
cel mai cald al bujiei. lată de ce po¬
laritatea electrodului central este
determinantă în obţinerea unei
scîntei de intensitate maximă (ceea
ce explică şi incompatibilitatea bo¬
binelor de inducţie ale instalaţiilor
cu polarităţi diferite la masă).
Trebuie să se ştie că semnalul de
tensiune secundară poate servi ca
element de diagnosticare şi pentru
depistarea eventualelor conexiuni
Or. ing. MIHAI STRATULAT
defecte în circuitul primar. Obser¬
vaţia este demnă de luat în seama
deoarece,, ignorînd aceste defec¬
ţiuni cînd se verifică circuitul pri¬
mar, abaterile pe care ele le produc
în forma diagramei tensiunii secun¬
dare vor fi confundate cu defecte
ale circuitului de înaltă tensiune.
Existenţa unor contacte imperfecte
în circuitul primar se manifestă în
zona a 11l-a a semnalului secundar
(corespunzătoare stării de închi¬
dere a contactelor). Modificările
acestei zone nu sînt stabile, ci osci¬
lează sub influenţa vibraţiilor moto¬
rului (fig. 3).
Tot prin folosirea diagramei de
tensiune secundară se pot depista
defectele în funcţionarea regulato¬
rului de avans centrifugal, precum
şi jocurile în axul distribuitorului
sau ale danturii angrenajului de an¬
trenare a acestuia. în astfel de ca¬
zuri avansul la producerea scînteii
electrice nu mai este acelaşi pentru
toţi cilindrii (variaţiile fiind mult mai
mari decît în cazul modificării geo¬
metriei camei). Din acest motiv
semnalele tensiunii secundare ale
cilindrilor nu se mai suprapun în
punctele de închidere a contactelor
ruptorului (fig. 4) şi, în general, nu
se realizează o bună suprapunere a
imaginilor
O ultimă observaţie se referă la
verificarea generală a circuitului
secundar, operaţie, cu care se în¬
cepe diagnosticarea celui de-al
doilea traseu al instalaţiei de aprin¬
dere şi care constă în măsurarea
tensiunii secundare maxime. Pen¬
tru aceasta se verifică şi se reglează
mai întîi coincidenţa liniilor de nul a
diagramei cu cea a ecranului, se
realizează imaginea serie a tensiu¬
nii secundare şi se scoate fişa unui
cilindru fără a o atinge de masa. în
această situaţie tensiunea secun¬
dară indicată de osciloscop la cilin¬
drul respectiv trebuie să fie de cel
puţin 20 kV (fig. 5). Acest parametru __
de diagnosticare are un conţinut in- "
formaţional redus deoarece el este
influenţat de mai mulţi parametri de
stare: acumulator descărcat sau .
defect, rezistenţe mari la conexiuni.
Cilindrul cu fisa scoasă
/
bobină de inducţie scurtcircuitată,
rezistenţă mare la ruptor, conden¬
sator defect etc. Aşadar, verificarea
are doar rolul de diagnosticare ge¬
nerală, relevînd existenţa unui de¬
fect într-unul din cele două circuite;
într-un astfel de caz se trece mai în¬
tîi la verificarea circuitului primar,
aşa cum s-a arătat, şi apoi la testa¬
rea traseului secundar după me¬
toda ce va fi descrisa" în numerele
următoare ale revistei.
Operaţiile de montare şi reparare
ale etrierelor de frînă spate, de de¬
montare şi înlocuire ale discurilor
de frînă spate fiind oarecum simi¬
lare cu cele prezentate la frînă faţă,
se renunţă la prezentarea lor.
-A,/ X
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
V-
TEHNIUM 10/1986
15
TERHOM6TK6
cu lemsiom
Am realizat cîteva termometre
electronice ce pot fi folosite pentru
a afla valoarea temperaturii corpu¬
lui uman sau pentru a afla valoarea
temperaturii unei încăperi, incinte
sau a mediului în sezonul cald.
Temperatura este un parametru
important în diagnostic, reprezen-
tînd reacţii de oxidoreducere, adică
reacţii energetice care se des¬
făşoară normal cînd temperatura,
ca parametru măsurabil al celulei,
organului, organismului,- oscilează
în limite normale. Termometrele
electronice s-au impus şi în medi¬
cină deoarece permit măstirarea
temperaturilor şi variaţiilor aces¬
tora pe suprafeţe mici pe piele cu
diverse posibilităţi de indicare (în¬
registrare) a acestora. De aseme¬
nea, măsurarea temperaturii la ex¬
tremităţi dă indicii asupra pertur-
baţiilor circulatorii.
Măsurarea directă a temperaturii
se bazează pe utilizarea unui tra-
ductor- de contact (termocuplu, ter-
morezistenţă, termistor, dispozitiv
semiconductor activ).
Montajele realizate sînt foarte ac¬
cesibile tuturor constructorilor, a-
CORNEL □ ELI COSTE A
vînd ca traductor de contact termis-
torul.
Am folosit termistoare cu coefi¬
cient de temperatură negativ. La x
aceste componente, la creşterea
temperaturii valoarea rezistenţei,
scade. Avînd o caracteristică expb-
nenţială de dependenţă cu tempe¬
ratura, ele sînt utilizate în circuite
de măsurare cu caracteristică loga-
ritmică, pentru liniarizarea dome¬
niului, sau în punte rezistivă, la care
liniarizarea se obţine prin introdu¬
cerea în serie şi paralel a unor rezis-
toare care, deşi micşorează panta
de variaţie a rezistenţei cu tempera¬
tura (dR/dT), o stabilizează pentru
un donrteniu destul de întins (în jur
de 20°C, suficient pentru scopurile
propuse).
Ele prezintă o inerţie termică, citi¬
rea pe indicatorul folosit nefiind in¬
stantanee. în maximum 20 s se
poate citi valoarea temperaturii,
deci mult mai repede decît cu un
termometru cu mercur.
Am ales gama temperaturii între
20° C şi 45°C, astfel încît se pot citi
uşor valori în jurul temperaturii cor-
' pului uman sănătos.
Pentru a dovedi uşurinţa cu care
■ pot fi executate, am ales mai multe
variante cu diverse componente
foarte uzuale, pentru ca fiecare să-şi
aleagă varianta dorită.
Cum valoarea temperaturii cor¬
pului uman sănătos este universala,
aceasta o vom folosi pentru etalo-
nare.
Cea mai simplă schemă ce poate
fi -realizată pentru scopul propus
este cea din figura 1. Aceasta repre¬
zintă o punte Wheatstone. Nu am I
folosit patru rezistoare legate în !
formă de patrulater, ci două rezis-1
toare sînt înlocuite cu un potenţio-
metru care pentru o anumită poziţie
a cursorului realizează echilibrul
punţii. Modificarea rezistenţei ter-
mistorului atrage dezechilibrarea
punţii care iniţial era în echilibru
(microampermetrul indica valoarea
zero).
în schema propusă, pentru un
termistor de 250 II, valoarea curen¬
tului se modifică aproximativ cu 5,1
2,5 Kaliniar
t.1,5V
Tj-T 2 = BC109
PULVERIZATOR
ION PETRAN, Cîuj-fyapoca
După prinderea flaconului, se com¬
primă şi se introduce în găurile
practicate în mîner.
Componenta B constituie lagărul
de fixare şi oscilare al trăgaciului.
Pentru utilizare, umplem cu lichid
circa 1/2 din volumul flaconului,
înşurubăm strîns capacul gurii de
alimentare, apoi racordăm pompa
de bicicletă la valvă şi umflăm pîna
la refuz cu aer. După evacuare, pro¬
cedăm ia o nouă alimentare cu li¬
chid şi aer.
Uzarea progresivă a capului de
pulverizare, ca şi înfundarea sa im¬
pun schimbarea acestuia cu un al¬
tul luat de la un flacon epuizat.
Un asemenea puiverizator, util
atît amatorului, cît şi profesionistu¬
lui pentru vopsiri uniforme diverse
şi acoperiri . (fixativi, culori de ani¬
lină, tempera, guaşă, bronz etc.),
este uşor de construit, simplu de
. mînuit şi mai ales extrem de eficient
din punct de .vedere, al calităţii şi fi-,
neţii lucrării obţinute. ,
Conform desenului de ansamblu,
ne vom procura: cîteva flacoane tip
„spray" metalice (NU din aluminiul),
atîtea cîte socotim că ne sînt nece-
' sare lucrărilor pe care -le* avem în ve¬
dere, . etichetîndu-le corespunzător
conţinutului şi. confecţionîndu-ne
apoi subansamblurile arătate.
După evacuarea completă a ga¬
zelor, sub presiune din flacoane, le
dăm.'o'gaură în partea inferioară co¬
respunzătoare .“'.diametrului valvei
de bicicletă şi ulterior sudam val¬
vele. Tot prin'sudare fixăm gura de
alimentare GA a flaconului, confec¬
ţionată din OL, bronz sau alamă,-cu
capac înşurubat etanş prin interme¬
diul unei garnituri ’ de ' cauciuc.
Gaura se va practica lateral, sus.
Mîneruî M al pulverizatoruiui este
confecţionat din lemn. de esenţă
tare, conform dimensiunilor şi for¬
mei. din desen, iar trăgaciul de
acţionare a capului de pulverizare,
T, din platbandă groasă de 5 mm.
Colierul elastic C de reţinere a
flaconului este din arc de oţel, ca şi
agrafa A de blocare a acestuia.
30 , 50
/a
m
n ■ \se îndoa ie
JlJ la 90°
COMPONENTA B
K vv m i
\ / L_45_
CQMPONEMTA A
COMPONENTA C
TEHNtUM 10/1986
Ing, DRAGOŞ MARINESCU
Vă prezentăm urY preamplificator minimum 16 V.
de audiofrecvenţă realizat cu circu- în figura 2 este prezentat circuitul
itul integrat AN7311 (preamplifica- AN7311 în capsulă SIL cu 9 termi-
tor de audiofrecvenţă integrat ste- nale, iar în figura 3 este dat cablajul
reofonic). imprimat (vederea feţei placate) îm-
Preamplificatorul (fig. 1) are reia- preună cu dispunerea pieselor. Se
tiv puţine piese, aflate în buclele de vor folosi componente de bună ca-
reacţie şi în elementele de polari- litate, măsurate în prealabil.
zare. Toate condensatoarele sînt la
123456789 VEDERE DIN FAŢĂ
juA/°C, iar pentru un termistor de
130 H valoarea curentului se modi¬
fică cu 4,1 /WC.
Altă schemă pentru măsurarea
temperaturii este cea din figura 2.
Aceasta reprezintă un circuit com¬
pus din două tranzistoare cu cuplaj
în emitor.
Schema este simetrică, simetria
fiind asigurată de potenţiometrul
care va face ca tensiunile în colec¬
toarele tranzistoarelor să fie ace¬
leaşi (ambele tranzistoare sînt par¬
curse de acelaşi curent). După ce
acul indicatorului a fost adus la
zero, la creşterea temperaturii re¬
zistenţa termistorului scade, astfel
încît în colectorul lui T 2 vom găsi o
tensiune mai mică (schema nu mai
este simetrică).
Astfel, între colectorul lui T-, şi cel
ai lui T 2 va exista o diferenţă de ten¬
siune. Cu ajutorul rezistenţei de 100
O vom măsura curentul între aceste
două puncte.
Termistoarele folosite au fost de
tip plachetă şi în timpul măsurători¬
lor au fost ţinute între degetele mîi-
nii.
Prin prinderea termistorului de
suprafaţa pielii cu ajutorul unei
bucăţi de leucoplast putem afla
permanent valoarea temperaturii
corpului. Dar în acest caz putem fo¬
losi un sistem de avertizare dacă se
va depăşi o anumită temperatură
(de exemplu, 40° C).
Un astfel de montaj este cel din fi¬
gura 3. Structura internă a circuitu¬
lui /fE555 permite funcţionarea sau
nu dacă pe pinul 4 al acestuia se
aplică o anumită tensiune sau nu (la
mai puţin de 1 V nu funcţionează).
Semnalizarea este optică şi sonoră.
La creşterea temperaturii, deci la
scăderea valorii rezistenţei termis¬
torului, creşte curentul prin divizor,
creşte curentul de bază al tranzisto¬
rului (creşte - tensiunea Vş E ), tran¬
zistorul se deschide pînă cind pe R,
avem o cădere mai mare de 1 V. Pra¬
gul de alarmare se reglează din po¬
tenţiometrul R 6 , Termistorul tre¬
buie să posede o valoare la tempe¬
ratura de alarmare de 470 IL..10 kn
(pot fi puse două termistoare în se¬
rie, de valori mai mici).
Dacă dorim ca temperatura, de
exemplu într-o cameră, vara, să nu
depăşească o anumită valoare şi
dorim să acţionăm pentru menţine¬
rea temperaturii dorite un ventila¬
tor, putem folosi montajul din fi¬
gura 4.
După curentul consumat de mo¬
tor vom utiliza un tiristor adecvat.
Montajul este asemănător cu cel
din figura 3, însă modificările sînt
pentru simplificarea schemei dato¬
rită multiplelor moduri de utilizare a
circuitului /3E555.
Nu am folosit componente selec¬
ţionate. Galvanometrul indicator
are scala de 0—100 mA (poate fi şi
unul pînă la 50 pA) şi poate fi etalo-
nat în °C (pot fi experimentate indi¬
catoare de VU-metru).
Termistoarele au o inerţie şi la re¬
venirea la valoarea iniţială (nor¬
mală, la 25 C), din care cauză între
două măsurători trebuie lăsate
aproximativ 30 de secunde.
% Ǥf ;
(URMARE DIN PAG. 7)
tranzistorul T n , urmat de un etaj se¬
parator, T 12 . Acesta este un oscila¬
tor comandat în tensiune (VCO).
Acordul se face acţionînd asupra
tensiunii aplicate diodei varicap
D 23 , de tipul BB139. Tensiunea de
comandă este furnizată de către
comparatorul de fază prezentat în
figura 3. Acest montaj este de tipul
cu buclă PLL.
Tranzistorul T 27 selectează frec¬
venţa a 5-a a cristalului conectat în
circuitul bazei, adică 65,5 MHz.
Tranzistorul T 28 funcţionează în re¬
gim de dublare a frecvenţei pentru a
obţine 131 MHz. Acest semnal se
aplică pe poarta a 2-a a tranzistoru¬
lui mixer T 29 . Pe poarta 1 a acestui
tranzistor se aplică semnalul de la
VCO cu frecvenţa variabilă în limi¬
tele 133,3—135,3 MHz. în drena mi¬
xerului se obţine semnalul dife¬
renţă, care va avea valoarea cu¬
prinsă în limitele 2,3—4,3 MHz.
Drept comparator de fază s-au
folosit un circuit integrat de tipul
MMC4013 (care conţine două cir¬
cuite flip-flop de tipul D), precum şi
o poartă a circuitului integrat
MMC4001 (CI-4). Celelalte trei
.porţi ale lui CI-4 sînt folosite ca for¬
matoare şi separatoare ale semna¬
lului obţinut de la mixerul T 29 şi ale
celui sosit de la oscilatorul local cu
frecvenţa variabilă (VFO) în limitele
2,3—4,3 MHz, cu care se face acor¬
dul în bandă al aparatului.
Acest oscilator nu este prezentat
în schemă deoarece el trebuie reali¬
zat în funcţie de frecvenţa cristalu¬
lui. Dacă nu va fi folosit un cristal cu
frecvenţa de 13,1 MHz (fig. 3), ci
unul de 13 MHz, atunci, prin multi¬
plicare, vom obţine o frecvenţă de
130 MHz, iar oscilatorul de acord va
trebui să varieze frecvenţa în limi¬
tele 3,3—5,3 MHz. La ieşirea detec¬
torului de fază realizat cu diodele
D 17 şi D 18 se obţine o tensiune con¬
tinuă proporţională cu diferenţa de
fază dintre semnalele aplicate 1 com¬
paratorului de fază. Această ten¬
siune va comanda frecvenţa gene¬
ratorului de tip VCO care, în final,
va avea o stabilitate de frecvenţă
identică cu a oscilatorului local
(VFO) ce are frecvenţa cuprinsă în
limitele 2,3—4,3 MHz.
în figura 4 sînt prezentate comu¬
tările tensiunilor pentru cele trei
moduri de lucru.
Ca scală (indicator de acord) a
fost folosit frecvenţmetrul prezen¬
tat în revista „Tehnium" nr. 7/1986.
17
TEHNIUM 10/1986
TV
Hlllll EFICACE
Vom prezenta, în cele ce ur¬
mează, două exemple de calcul
pentru astfel de mărimi: primul
exemplu se referă la intensitatea
curentului electric, iar cel de-al doi¬
lea la tensiunea acestuia.
Cu ajutorul unui osciloscop s-a vi¬
zualizat forma de undă a intensităţii
curentului electric prezentată în fi¬
gura 1. Remarcăm că această inten¬
sitate variază între 10 mA şi 20 mA.
Ne propunem să calculăm valoarea
sa efectivă. Pentru aceasta trebuie
să considerăm funcţia i : şi să luăm
valoarea sa medie în timpul unei pe-
Prof. MIHAI CORUŢiU
rioade (în cazul de faţă t = 4 ns).
Aceasta va fi, prin definiţie, I 2 :
I 2 = i 2 = ( 20 2 mA 2 ■ 2 ns + 10 J mA : •
2ns)/4ns = 250 mA 2 ,
de unde
I = j/2507nÂr^ 15,8 mA.
Valoarea medie a intensităţii cu¬
rentului electric este:
l„„,/ = (20 mA • 2 ns + 10 mA •
2ns)/4ns = 15 mA.
Raportul dintre valoarea efectivă
a unei mărimi şi valoarea sa medie
se numeşte factor de formă (îl vom
nota cu Fj şi este, evident, un număr
abstract.
Astfel, în cazul discutat, factorul
de formă va fi:
F = l/U, / ,
adica f m j
F = 15,8 mA/15 mA ~ 1,053.
Exemplul 2
Forma de undă a unei tensiuni va- *0
riabile este arătată în figura 2. *e
Aceasta ia valori între 0,5 V şi 2 V.
Ne propunem să calculăm valoarea 10
efectivă şi factorul de formă pentru •
această tensiune.
Deoarece T = 6 ns, se poate cal- —d
cula valoarea efectivă a tensiunii ^
astfel: v
U 2 = u 2 = (0,5 2 V 2 • 4 ns + 2P V 2 • 2
ns)/6 ns = 1,5.V :
de unde _* 2
U = l/l,5 V ~ 1,22 V. '
Valoarea medie a aceleiaşi ten¬
siuni va fi:
IU./ = (0,5 V • 4 ns + 2 V ■ 2 ns)/6 ns - c
= 1 V.
Factorul de formă pentru tensiu- -=■
nea considerată este: "
F = U/U,,,.,/ m
adică în
F = 1,22 V/1 V = 1,22. m
Cu privire la factorul de formă pot >
fi făcute următoarele două pre- e:
cizări:
a) deoarece valoarea efectivă a f£
unei mărimi este totdeauna n*ai te
0 \ 2 4 6 6/0
mare decît valoarea sa medie (astfel
în cazul exemplului 1: 15,8 mA > 15 j
mA, iar în cazul exemplului 2: 1,22 V j
> 1 V), rezultă că factorul de formă 3
este totdeauna supraunitar; |
b) în cazul unui curent continuu, ş
factorul de formă este egal cu uni- j
tatea. !
SCULE
In cadrul operaţiilor de zugrăvire
şi vopsire a interiorului locuinţei, se
impune executarea unor liniaturi pe
pereţi sau aşternerea stratului de
vopsea pe pereţii gletuiţi, pe tîm-
plărie ori pe mobilier. Liniile subţiri
numite „riţeri“ sau „begleiteri" se
execută greu cu pensulele exis¬
tente în comerţ deoarece pentru
amatori trebuie prea mare dexteri¬
tate. Pentru a rezolva această pro¬
blemă ne putem confecţiona sin¬
guri pensule folosind mănunchiuri
de fire de la o bidinea veche şi dete¬
riorată, o şipcă de lemn, o bucată de
tablă dintr-o cutie de conservă,
cîţiva centimetri de sîrmă subţire şi
patru cuişoare.
Dintr-o bidinea uzată ce nu se
mai poate folosi la zugrăvit se scot
VIIRCEA MUIMTEANU,
Oţelu — Roşu
5—6 mănunchiuri de fire. Daca este
posibil, căutăm ca mănunchiurile
respective să fie scoase împreună
cu sîrma care le ţine în suportul de
lemn (figura la). Şipca de lemn se
aduce la dimensiunile din figura. 1 b,
adică 125x25x4 mm. Din tabla de
contur a unei cutii de conservă sau
a unui tub de spray (atenţie la găuri-
rea tubului) se taie o bucată cu di¬
mensiunile de 70x35 mm. Conform
figurii Ic, pe bucata de tablă se tra¬
sează liniile pentru îndoire. Tabla
se va îndoi pe aceste linii, îmbinarea
capetelor petrecute cositorindu-se
cu atenţie. Mănunchiurile de fire,
care trebuie să fie petrecute cu
jumătatea lor peste sîrma ce le va
menţine, se vor lega cît mai
aproape.
Urmărind cele prezentate în fi¬
gura 2 , la un capăt al tablei îndoite
şi cositorite se va introduce mănun¬
chiul de fire, iar la celălalt capăt
şipca pentru mîner. Se va urmări ca
atît mănunchiul de fire cît şi şipca
să se introducă aproximativ pînă la
mijlocul tablei. Pentru ca şipca să
intre cît mai exact în tabla îndoită,
este bine ca îndoirea acesteia să se
facă prin mulare pe şipcă, în acest
caz dimensiunile din figura Ic rămî-
nînd orientative. După introduce¬
rea mănunchiului de fire ' a mine¬
rului în tabla îndoită şi cositorită,
aceasta se va turti prin batere cu un
ciocan metalic. Pentru consolida¬
rea mai bună a firelor de păr înainte
de turtirea tablei se poate turna
puţin clei de oase cald, adeziv
ADELA sau prenadez, dar se va
evita utilizarea aracetului, care are
acţiune corosivă asupra tablei.
In porţiunea turtită a tablei se vor
bate două cuişoare (poz. a din fi¬
gura 3), iar în tabla ce cuprinde lem¬
nul se vor bate alte două cuişoare
(poz. b din figura 3). Pentru ca
pensula să se poată ţine mai uşor în
mînă, şipca de lemn se va finisa cu
un cuţit bine ascuţit.
Mănunchiul de fire se va tăia
drept atunci cînd pensula se utili¬
zează la vopsit şi înclinat cînd se fo¬
loseşte pentru executarea liniaturii
la zugrăveli. Pensulele folosite la li-
niaturile zugrăvelilor este bine să se 5
confecţioneze din mănunchiuri de
fire extrase dintr-o bidinea cu fire
djn material plastic, iar cele utilizate
la vopsit trebuie să aibă mănun¬
chiuri de fire ce provin de la o bidi¬
nea sau o perie cu fire de păr de ani¬
mal.
20
5
[_ 25 ,
A
a /5
i
se vo cositori
18
TEHNIUM 10/1986
wWMpeRHemu imobilii pentru mi
I Montajul din figură transpune
irentul slab de la intrare I într-un
feirent mai puternic, l 0 , măsurat de
Istrumentul. n A. Legea de transpu-
llre este:
Unde P poate fi P 1 + R,, P 2 + R 2 sau
| + R 3 .
Dacă instrumentul indică la cap
tfe scală l 0 = 50 nA, atunci se pot
pbţine domeniile:
, R 10
I, — | Q = —- 50 = 5 m A;
Pt+Rt 0 100
Ir io
| 2 - | o — 50 = 500 nA;
P 2 + R 2 1 000
| R 10
I = ~ ~. I 0 = ~—<p0 - 50 nA.
P 3"^ R3 1 0000
Ing. OR AGO MIR DUMITRU
Potenţiometru! P 4 este accesibil
din exterior pentru reglajul la zero
al aparatului, care este diferit pe fie¬
care dintre scale.
Este recomandabil ca instrumen¬
tul juA să aibă o rezistenţă internă Rj
cît mai coborîtă deoarece altfel (în
special în cazul domeniului de 50
nA) tensiunea diferenţială de in¬
trare se reflectă puternic asupra in¬
strumentului, producînd dificultăţi
la aducerea la zero.
Constantin lliescu ş.a., Măsură¬
tori electrice şi electronice, Editura
Didactică si Pedagogică, Bucureşti,
1983
I Cu toate eforturile făcute de pro¬
ducătorii de mobilier, nu există încă
soluţii pentru o utilizare modernă a
holurilor de intrare. Se ştie ce ne¬
plăcut arată un cuier de haine în
hol, situaţia fiind mai complicată
cînd trebuie să depozităm şi schiuri
sau alte articole de sport. Vă pre¬
zentăm aici cîteva sugestii, simplu
de aplicat, _ care să rezolve aceste
probleme. în figura A este prezen¬
tată o vedere a unei structuri fixe.
Panoul 2 este situat la o distanţă de
250—350 mm de peretele 1 (figura
B). Pe latura din dreapta se prevede
o draperie, iar în partea stîngă un
sistem de rafturi pentru pantofi şi
pălării (6). Separarea acestor rafturi
de zona pentru haine (4) se face cu
un perete despărţitor (5). Pe exte-
10 Ka 1Q a
TEMPORIZATOR
PENTRU
, o ŞTERGAT0RUL
Inn MAD1M nD ARI I
5o IU
7 00 - Iqoq
Poziţia comutatorului
Ing. MARIN DRAGU
Timpul între două acţionări ale
ştergătoarelor
Mers continuu (fără temporizare)
Temporizatorul pe care
îl prezentăm alăturat oferă
o plajă largă de timpi de
acţionare a ştergătorului
de parbriz, conform tabe¬
lului. ,
Componentele folosite
sînt de uz_ curent, produse
în ţară. întrerupătorul I-,
este cel care comandă
ştergătorul de parbriz, fi¬
ind plasat la bordul auto¬
turismului, iar întrerupă¬
torul l 2 este întrerupătorul
de cap de cursă, aflat pe
motorul ştergătorului de
parbriz. Comutatorul K
este de tip rotativ, cu 6 po¬
ziţii. Montajul este desti¬
nat autoturismelor ali¬
mentate cu 12 V, cu minu¬
sul bateriei la şasiu (Da¬
cia, Skoda).
IN 4001
| T1N05 IA
"BD135 (W)
L 330-n 10DZ6VS G/]j<
2WliF A
Ing. MIMAI FLQRESGU
norul panoului se pot aplica o
oglindă, un tablou sau un mozaic,
după dorinţă. Astfel, cuierul este
ascuns vederii, fără ca spaţiul să fie
ocupat prea mult.
în figura C este prezentată o va¬
riantă care are în plus avantajul
unui acces simplu, prin rotire în ju¬
rul unui pivot vertical (3). Notaţiile
sînt: T — panou rabatabil; 2 -r pe¬
rete separator; 3 — pivot de rotire; 4
— ax ţeavă vertical; 5 — sistem de
prindere pentru oglindă; 7 — pere¬
tele holului. Secţiunea esţe evi¬
dentă în figura D, unde am notat su¬
plimentar cu R poziţia rotită.
Ambele construcţii, se pot realiza
din panouri de tip PAL melaminat
sau furniruit, montajul fiind-întărit
cu elemente metalice.
1 (c)
MSTR7Î
Pentru a da pardoselii mai multa
elasticitate şi pentru a-i conferi pro¬
prietăţi fonoabsorbante, pe duşu¬
meaua oarbă se pot aşeza hîrtii
groase sau coli de carton duplex;
— se montează elementele par¬
chetului, suprafaţa vizibilă curăţîn-
du-se şi lăcuindu-se.
Fixarea elementelor de parchet şi
finisarea lor fiind operaţii mai pre¬
tenţioase, vom insista mai mult asu¬
pra descrierii lor în sistemul de
montare la 45° în zigzag.
Daca parchetul urmează a se
monta pe o duşumea existentă
(poz. A, fig. 5), aceasta se va spăla
uşor cu apă caldă şi săpun cu sau
fără detergent. Parchetul se va
monta după uscarea suprafeţei
spălate. De-a lungul a cel puţin doi
pereţi alăturaţi se pun la sfoară şi se
bat în cuie frizurile de perete (poz.
B, fig. 5). Acestea se vor pune la
aproximativ 10 mm distanţă faţă de
perete. Pentru înţepenirea frizuri¬
lor, la perete se pun pene de lemn
(poz. C, fig. 8). la distanţa de 50—80
cm una de alta. La colţuri, frizurile
se îmbină cit mai etanş la 45° sau la
90'.
Pentru început se desface un pa¬
chet de lamele, se întoarce rîndul
de deasupra şi se separă piesele
„dreapta 11 de cele „stînga". Se aleg
6—8 piese (poziţiile cu soţ din fi¬
gura 5) şi 6—8 piese „stînga" (pozi¬
ţiile fără soţ din aceeaşi figură) şi se
îmbină între ele în formă de litera V.
După numerotare şi după trasarea
unei linii drepte la partea dinspre
frizul de perete, se taie fiecare la¬
melă pe această linie. Triunghiul de
lamele rezultat se foloseşte pentru
începerea parchetării. După mon¬
tarea provizorie a acestui triunghi
de lamele în colţul de unde se în¬
cepe parchetarea, se întinde între
două cuie sfoara de ghidaj (poz. C,
fig, 5), care va marca axa primelor
două rînduri de lamele de parchet.
De acum încolo se trece efectiv la
fixarea lamelelor de parchet (poz.
D, fig. 5). Primele două-trei lamele
montate lîngă frizul de perete (B) nu
trebuie bătute în cuie; avînd dimen¬
siuni mici, există pericolul spargerii
lor. Dacă se doreşte o fixare cît mai
sigură, lamelele respective se pot
lipi cu aracet pe suport. Următoa¬
rele lamele se vor monta în ordinea
prezentată în figura 5, cu vîrfurile
aliniate la sfoară. Lamelele dinspre
frizul de perete se vor tăia pe
măsura montării lor. Fiecare lamelă
se' va fixa de suport cu un cui bătut
în ulucul de la capăt şi cu altul în
ulucul longitudinal sau cu ambele
cuie bătute în ulucul longitudinal, la
4—5 cm de capăt. Cuiele se vor în¬
funda în uluc cu ajutorul unui dorn.
Ultimele lamele de parchet, ale pri¬
melor două rînduri, se vor monta tot
prin tăiere sub formă de triunghi.
Următoarele’ rînduri de parchet
se vor monta ca în figura 6, ur¬
mărind a se obţine o îmbinare cît
mai bună, dar cu rînduri de lamele
perfect aliniate. După fixarea tutu¬
ror lamelelor se scot penele, pe
contur, lîngă perete bătîndu-se un
pervaz profilat. Suprafaţa parche¬
tului se mătură pentru a se înde¬
părta toate resturile de la tăiere şi
rumeguşul rezultat. Eventualele
rosturi rămase libere, între lamelele
de parchet, se astupă cu un ames-
(URMARE DIN NR. TRECUT)
tec alcătuit din rumeg uş-aracet-
apă (1—0,5—0,1 părţi în volum).
După 10—12 ore de la chituire se
trece la curăţarea (raşchetarea)
parchetului, în scopul obţinerii unei
suprafeţe cît mai drepte şi fără de¬
nivelări. Cel mai practic mod de
curăţare a parchetului este răzuirea
cu ajutorul raşchetei. Poziţia de lu¬
cru este prezentată în figura 7. în
timpul raşchetării, suprafaţa par¬
chetului se va umezi cu o cîrpă
înmuiată în apă pe porţiuni mici
(1—2 m 2 ), în raza de acţiune a mîi-
nilor. Cu raşcheta se lucrează prin
tragere spre parchetar, stratul ce se
îndepărtează (aşa-zisul talaş) tre¬
buind să fie cît mai subţire. Cuţitul
raşchetei trebuie să fie confecţio¬
nat dintr-un oţel rezistent. Pentru a
nu ascuţi mereu cuţitul raşchetei,
este bine a. avea pregătite 3—4 cu¬
ţite ascuţite înainte de a începe
raşchetarea parchetului.
După terminarea raşchetării se
va îndepărta talaşul, suprafaţa par¬
chetului şlefuindu-se apoi cu hîrtie
de şlefuit. Praful rezultat se va în¬
depărta prin ştergere cu o cîrpă
umezită în apă sau petrosin, ori prin
aspirare cu aspiratorul. După în¬
depărtarea prafului, parchetul se
impregnează cu ceară sau cu lac in¬
color. Impregnarea suprafeţei par¬
chetului se face cu ceară de par¬
chet tip „Victoria", cu lac incolor
sau cu lac special pentru parchet,
tip Palux.
Ceara de parchet, produs alcătuit
dintr-un amestec de ceară sintetică
cu parafină, cerezină, ceară vege¬
tală şi alte substanţe, se poate
subţia cu parchetin sau cu petrosin.
Folosind un tampon din cîrpe cu¬
rate, se întinde pe parchet un strat
subţire de ceară, care se lustruieşte
cu o cîrpă moale. Dacă dorim ca su¬
prafaţa să fie colorată, la fiecare
100 g de amestec se introduc 3—7 g
de colorant. '
Lacul incolor pe bază de ulei se
găseşte de vînzare gata preparat.
Prin întinderea lui cu pensula se
obţine impregnarea suprafeţei par¬
chetului. Acest lac nu este rezis¬
tent; la loviri sau zgîrieri rămîn
dungi albe. Lacul incolor nitro este
mai rezistent decît cel pe bază de
ulei. întinderea lui pe suprafaţa par¬
chetului se face de obicei prin pul¬
verizare, pentru aceasta fiind nece¬
sară o instalaţie adecvată.
Paluxul este un produs relativ
nou, alcătuit din două soluţii (I -4- II),
livrate în diverse cantităţi şi amba¬
laje (sticlă, material plastic), de obi¬
cei în raportul de 10. 4 1 (soluţia I:
soluţia II). înainte de aplicare, se
amestecă cît mai omogen 10 părţi
din soluţia I cu 1 parte din soluţia II.
Amestecul se va folosi în maximum
trei ore de la preparare. Lacul Palux
se aplică cu pensula în două-trei
straturi uniforme şi subţiri. Primul
strat de Palux aplicat pe parchet se
lasă să se usuce timp de 24 de ore,
după care suprafaţa lăcuită se şle-
fuieşte cu hîrtie de şlefuit de granu-
laţie fină. După ştergerea prafului,
următoarele straturi de lac se aplică
la intervale de minimum 12 ore, par¬
chetul nemaişlefuindu-se.
Deoarece soluţiile din care se
prepară lacul Palux sînt foarte to¬
xice, în timpul lăcuirii în încăpere
trebuie făcut cît mai mult curent de
aer. Aceasta înseamnă a lăcui par¬
chetul avînd uşile şi ferestrele larg
deschise. Consumul mediu de lac
Palux în soluţie preparată este
250—300 g la metru pătrat de par¬
chet lăcuit. Paluxul fiind un mate-
8 rial inflamabil, se vor lua măsuri de
1 depozitare la temperaturi de maxi¬
mum 30° C şi neexpus radiaţiilor so¬
lare.
După ceruire sau lăcuire nu se
admit zone neuniform pensulate
sau cu dîre de pensulă. Cea mai
bună recepţionare a lucrărilor de
parchetare se face seara, la lumina
unei lămpi de noptieră. Umbrele
lăsate scot în evidenţă toate micile
denivelări.
PARDOSELI DIN PARCHET
MONTAT PRIN LIPIRE PE
SUPRAFAŢA SUPORT
Necesitatea reducerii costului
parchetării şi a scurtării duratei de
execuţie a contribuit la găsirea
unor noi soluţii de fixare a parche¬
tului pe stratul suport. O contribuţie
importantă a avut şi dezvoltarea
tehnicii, care în această direcţie s-a
concretizat în apariţia de noi mate¬
riale adezive. Una din aceste soluţii
este fixarea parchetului cu ajutorul
bitumului topit. Aplicarea parche¬
tului prin lipire cu bitum presupune
existenţa unui suport uscat (de obi¬
cei un planşeu din beton armat).
Dacă suportul nu este uscat, bitu¬
mul nu va adera bine, parchetul
mişcînd şi scîrţîind atunci cînd se
circulă pe el.
Pentru lucrări de parchetare se
va folosi bitum de tipul A, B, C, D, cu
punct de înmuiere inferior.
Calupul de bitum se mărunţeşte
prin spargere cu un ciocan sau cu
toporul. într-un vas metalic de
40—100 I, montat în aer liber, se
pune bitumul la topit. Vasul metalic
se umple maximum 60% cu bitum,
deoarece, în timpul fierberii, băşi¬
cile de bitum formate nu trebuie să
iasă din vas. Se va urmări în perma¬
nenţă focul de sub vas, avînd grijă
ca flăcările să nu ajungă pînă la
gura lui, deoarece se poate aprinde
bitumul. Nu trebuie să se uite că bi¬
tumul este o hidrocarbură ai cărei
vapori păstrează proprietăţile infla¬
mabile ale materialelor de origine.
Deci atenţie la bitumul topit, atenţie
la cît de mare este focul de sub ca¬
zan!
în timp ce bitumul se topeşte, în
încăpere se execută o serie de ope¬
raţii utile ca:
— îndepărtarea prafului de pe
suprafaţa suport;
— sortarea parchetului după
fibră şi culoare;
— poziţionarea frizurilor lîngă
perete;
— pregătirea şi tăierea primelor
12—18 lamele.
Cînd bitumul a ajuns la tempera¬
tura de 180—200 C, ceea ce în¬
seamnă stare lichidă, se toarnă (cu
ajutorul unui cancioc) din vasul în
care se topeşte într-o găleată cu¬
rată şi uscată. Pentru început, în
găleată se pune bitum circa 1/4—1/8
din volumul acesteia. După înde¬
părtarea găleţii ia cel puţin 3 m faţă
de sursa de foc, peste bitum se
toarnă motorină sau petrol. Cu un
băţ se amestecă bine pînă cînd se
obţine diluarea totală a bitumului.
Cu materialul din găleată, folo¬
sind o mătură, un cancioc sau o bi¬
dinea, se stropeşte întreaga supra¬
faţă a stratului suport. Acest prim
strat, foarte subţire dar cu rol im-
MATERIALE NECESARE PENTRU EXECUTAREA UNUI METRU
PĂTRAT DE PARDOSEALĂ DIN PLĂCI PAL FIXATE CU BITUM PE
SUPRAFAŢA SUPORT
Materiale
U.M.
Cantitate
Plăci PAL
m 2
1,10
Şipcă (pervaz)
m
1,20
Suspensie de bitum
kg
0,50
Bitum
kg
10.00
Nisip
m 3
0,004
Lemne de foc
kg
9,00
Baiţ de nuc
kg
0,02
Clei de oase
kg
0,05
Lac Palux sau vopsea de ulei
kg
0,30
Dozaje în procente din greutatea finală
Asf
alt
Mas
stic
cu filer
de calcar
cu filer
de var
stins
cu Iilor
de calcar
cu filer
de var
stins
Bitum
30-40
30-40
70—80
80-90
Filer
40-55
30-40
20—30
10-20
Nisip
15-20
30
mmm
20
TEHNIUM 10/1986
portant, se numeşte „amorsaj". în
timpul amorsării suprafeţei suport
trebuie avut grijă să nu se mur¬
dărească sau să se stropească pe¬
reţii, deoarece bitumul, ca material
gras şi penetrant, va fi greu de în¬
lăturat.
Pentru lipirea propriu-zisă a par¬
chetului se prepară o emulsie de bi-
tum-motorină (sau petrol). La una
parte de motorină (sau petrol) se
vor pune 2—5 părţi de bitum.
Tehnologia de montare a parche¬
tului începînd de la mijlocul încăpe¬
rii este, conform figurii 8, următoa¬
rea:
— se stabileşte mijlocul a doi pe¬
reţi opuşi; este de preferat ca un pe¬
rete să fie cel care cuprinde uşa
principală de intrare în încăpere;
— după curăţarea suprafeţei su¬
port, prin măturare sau aspirare, se
pun frizurile (poz. B) pe pereţii cu
axa materializată sau chiar pe toţi
pereţii;
— se taie triunghiul de lamele
(stînga-dreapta; 1—9);
— se întinde sfoara de axă (poz.
D);
— după întinderea bitumului
(poz. A) pe o porţiune de 1 — 1,5 m 2
se pun una lîngă alta cele două rîn-
duri de lamele de parchet (poz. E),
urmărind alinierea la sfoară. Cele¬
lalte lamele se fixează în continuare
pe bitumul proaspăt turnat. La un
capăt se va tăia un alt triunghi de la¬
mele. Procedînd astfel se vor fixa
toate rîndurile parchetului. Lame¬
lele se bat bine cu ciocanul, atît.pe
stratul suport, cît şi între ele;
— înainte sau după montarea
pervazurilor profilate se raşche-
tează suprafaţa parchetului, ope¬
raţiile finale fiind şlefuirea şi lăcui-
rea.
Lipirea lamelelor pornind de la
axa a doi pereţi opuşi asigură rîn-
duri drepte şi perpendiculare pe pe¬
reţi, la mijlocul încăperii. Tăierile la
ambele margini (la terminarea par¬
chetăm) atenuează eventualele ne-
paralelisme ale pereţilor.
Bitumul folosit la lipire se poate
îmbunătăţi cu filer de calcar (sau de
var) şi nisip, rezultînd în final mastic
bituminos sau asfalt. Dozajul masti-
cului de bitum şi al asfaltului este
prezentat în tabelul 7. (Filer = mate¬
rial inert din punct de vedere chimic
ce se introduce în amestecul bitu¬
minos, ca umplutură. Are rolul de a
mări compactitatea, stabilind şi
uşurînd punerea în operă a produ¬
sului rezultat.)
Folosirea numai a bitumului topit
diluat cu motorină (petrol) ia lipirea
parchetului este neeconomică din
următoarele puncte de vedere;
— bitumul întins în strat gros
(2—4 cm) se întăreşte greu, la dozaj
de diluare greşit, fiind ori prea
moale, ori casant;
— bitumul ca material energoin-
tensiv este mai valoros şi mai
scump decît asfaltul sau masticul;
— cu bitumul topit trebuie lucrat
foarte repede pentru a nu se întări
prea mult.
Asfaltul se prepară astfel: bitumul
sfărîmat se introduce pe uşa mala¬
xorului. Se aruncă apoi în malaxor
nisipul şi filerul în cantităţi conform
reţetei stabilite. Volumul de asfalt
preparat va fi corelat cu cel al mala¬
xorului, cantităţile de bitum, nisip şi
filer respectînd dozajul din reţetă.
După blocarea uşii de alimentare,
se aprinde focul şi se începe rotirea
malaxorului. Periodic, malaxorul se
opreşte cu clapeta de aerisire în
sus, verificîndu-se apoi starea de
topire şi de amestecare a materiale¬
lor introduse. Punctul final de topi-
re-fierbere este atins atunci cînd nu
se mai observă gaze ieşind din
amestec.
Dacă nisipul şi filerul nu au fost
strecurate ia introducerea în mala¬
xor, este necesară strecurarea
amestecului la ieşirea din acesta.
Diluarea amestecului socotit prea
vîscos se face cu maximum 1 I de
motorină (petrol) la o găleată de as¬
falt.
Masticul se prepară în mod ase¬
mănător, cu deosebirea că el nu
conţine nisip.
Pe lîngă fixarea în bitum, mastic
sau asfalt, parchetul se poate lipi şi
cu aracet. Aracetul se utilizează de
obicei la lipirea panourilor de par¬
chet mozaic, mai ales în aparta¬
mentele din blocurile de locuit. Hîr-
tia pe care sînt lipite lamelele fie¬
cărui panou se va dezlipi prin ume-
zire cu apă. Operaţia de dezlipire a
bîrtiei se va începe la minimum 48
de ore de la terminarea montării pa¬
nourilor de parchet mozaic.
Se va acorda o atenţie mare la to¬
pirea bitumului, deoarece, ajuns pe
piele, produce arsuri grave. Nu se
va turna motorină (petrol) în vasul
cu bitum aflat pe foc, deoarece ga¬
zele toxice şi stropii formaţi au
acţiune nocivă asupra organismu¬
lui. Nu se va curăţa parchetul cu pe¬
trol, motorină, petrosin, benzină
etc. în exces. Acestea, intrînd între
lamelele de parchet, topesc bitumul
care va ieşi pe faţa vizibilă, mur-
dărind-6
Pardoseli din plăci aglomerate
din lemn (PAL)
Prin folosirea plăcilor aglomerate
din lemn se obţin pardoseli calde,
cu aspect plăcut, dar mai puţin du¬
rabile decît cele din scînduri sau din
parchet.
Suportul pe care se lipesc plăcile
aglomerate îl constituie, de cele
mai multe ori, o placă din beton.
Pentru fixarea plăcilor se foloseşte
aracet sau bitum fierbinte. înainte
de lipirea plăcilor, suprafaţa suport
se va amorsa cu bitum.
Se va evita lipirea plăcilor întregi,
deoarece întotdeauna se vor des¬
prinde de suport ca urmare a ten¬
siunilor cauzate de umiditatea exis¬
tentă la nivelul pardoselii. Plăcile
aglomerate se vor tăia la dimen¬
siuni cît mai mici, de obicei în
pătrate cu latura de 30—40 cm. Se
va evita lipirea plăcilor pe suporturi
neamorsate sau umede. Cantul
fiecărei plăci tăiate se va netezi cu
rindeaua, după care se va şlefui cu
şmirghel. Muchia feţei nevăzute se
va teşi la un unghi de 45 . Rostul
acestei teşituri este de a prelua sur¬
plusul de adeziv, care în caz contrar
ar ieşi printre rosturi.
Dacă pentru lipire se folosesc bi¬
tum, mastic sau asfalt, acestea se
vor pregăti conform celor descrise
anterior. Adezivul se va întinde în
strat subţire pe suprafaţa amorsată,
iar plăcile se vor aşeza una lîngă
alta în sistemul cu rosturi ţesute sau
intercalate. Rostul rămas lîngă pe¬
rete se va masca prin acoperire cu o
plintă sau cu un pervaz.
Finisarea feţei văzute a plăcilor
se va realiza prin lăcuire sau vop¬
sire, utilizîndu-se, după caz, lac in¬
color sau lac Palux, vopsele pe bază
de ulei, email sau răşini. Pentru a
obţine un strat vizibil plăcut se vor
aplica minimum două straturi de lac
sau vopsea.
La lucrul cu aracet ca adeziv, mo¬
dul de fixare este acelaşi, cu deose¬
birea că suprafaţa stratului suport
trebuie să fie cît mai dreaptă.
în loc de plăci aglomerate din
lemn (PAL) se pot folosi şi plăci fi-
brolemnoase (PFL). Acestea, fiind
subţiri, menţin o pardoseală rece.
Lucrul cu aceste plăci este mai
greu, bitumul sau aracetul putînd
ieşi mai uşor printre rosturi. La im¬
pregnarea cu vopsele, plăcile fi¬
broase se pot desprinde din adeziv.
Se va evita folosirea pardoselilor
din pt-âci aglomerate : 'sau din plăci
fibrolemnoase în încăperile intens
circulate sau în cele cu umiditate
mare
TEHNIUM 10/1986
21
evfa
1,3 ± 0,2 B
Antrenarea sportivilor radiogo-
niometrişti se face cu emiţătoare ca
cel prezentat alaturat a cărui dia- v'
gramă de radiaţie este de o formă 5A1\
specială. Antena propriu-zisă este
un disc metalic. Emiţătorul lu¬
crează pe 3.5 MHz.
RADIO 7/1986
Montajul permite
verificarea tranzis-
toarelor npn sau
pnp Schema re¬
prezintă un osci¬
lator cu cristale
de cuarţ. Montînd
cuarţuri de diverse
frecvenţe se poate
stabili pînă la ce
frecvenţă oscilează
tranzistorul deter-
minînd astfel para¬
metrul f T .
RADIOTECHNIKA
7/1986
mmmmmmmmmm m s sms F mm
EFECT! HUSE
Circuitul A277D are multiple în¬
trebuinţări, în cazul de faţă fiind uti¬
lizat pentru obţinerea unor efecte
luminoase. Se aplică semnal de la
AAF care este redresat, iar compo¬
nenta CC comandă intrarea circui¬
tului.
FUNKAMATEUR 7/1986
Tx~CW
Emiţătorul debitează 6 W în 40 şi
80 mm cu lucru numai în telegrafie.
Oscilatorul este destul de stabil,
avînd aplicat si manipulatorul. Eta¬
jul final este cu BD135.
Zx6A h
01
L
75 n 13 IZ 11 10 9 8 7
—
i i>r
3 _L c3
««ri r
Se
IroA
3 1 AZ77 D
18
18
-L
_L
L, = 35 spire 004' l. : - 1
spire); 4—5 (4 spire) 004; L.< -
spire 004 + 6 spire 004.
KURZWELLEN SENDER 1979
_E° J
I SZ600I1Z
5
î
ţ-4
j) Ant. 50/1
jf 5
7 0$
AA143,
OA1160
c
-
(GA103)
Hh
C261,5 n
Rl9 IM
^0 68 k j
G
r 2200(j
12 V~
IA
j
_]
Lc 25
2200p
22
TEHNIUM 10/1986
■
5 Cr7-6.
FihbLeV wnPUF .\f*
Î&U MWVt
PlHftlfct ft.MftiF. ynX ' 1
lo 4»i-6uvcre
T<{0U<U %t£
O?<.iXt>S&flP0C.(ji
VIIHAl SPIRESCU
Prezentăm alăturat cîteva mon¬
taje simple destinate alimentării tu-
‘ burilor catodice uzuale, utilizate
î frecvent în osciloscoapele realizate
de amatori.
Varianta din figura 1 conţine tu¬
burile electronice EZ80 şi poate
servi la alimentarea tuburilor cato-
; dice DG7-4 sau DG7-6. Cele două
tuburi EZ80 realizează fiecare cca
400 V, aceste tensiuni fiind puse în
R 5 şi Pi. Deviaţia spotului se face asi¬
metric. Montajul se pretează la osci¬
lografele cu tuburi electronice.
Pentru simplificarea schemei am
reprezentat numai înfăşurarea de
înaltă tensiune.
în schemele din figurile 4, 5 şi 6 se
arată şi alte variante de realizare a
înaltei tensiuni, pentru a micşora cît
mai mult înfăşurarea de înaltă ten¬
siune pe transformator.
serie faţă de masă pentru a obţine
tensiunea de 800 V, necesară tubu¬
lui catodic.
Sursa astfel realizată este cu mi¬
nusul la masă. Una din cele doua
tensiuni de +400 V alimentează
anodele amplificatoarelor „X“ şi
„Y", precum şi baza de timp, care
poate fi realizată şi cu tiratron. De¬
viaţia spotului se face asimetric.
Montajul din figura 2 este realizat
cu tuburile EZ80 şi 6D14 sau 6D20.
Din punct de vedere al componen¬
tei continue, fiecare tub redre¬
sează, respectiv EZ80 cca +265 V
pentru anodele tuburilor amplifica¬
toarelor şi bazei de timp, iar 6D14
cca 550 V cu minus, la tubul catodic
3KP1 şi cu plusul la masă. Din
punct de vedere alternativ, însă, în¬
făşurările III şi IV sînt în serie.
Se realizează o înfăşurare mai
mică pentru înalta tensiune pe trans¬
formatorul de reţea. Deviaţia spotu¬
lui se face simetric. Din montaj se
vede că plusul tensiunii de 600 V
este la masă.
Un alt montaj pentru tubul catodic
5L038 este indicat în figura 3. El este
mult mai simplu, dar necesită o în¬
făşurare mare pe transformatorul de
reţea, deoarece ea furnizează în¬
treaga tensiune, care se redresează
şi se aplică tubului. Alimentarea tu¬
turor electrozilor se face din bliderul
realizat din rezistenţele R>, R,, R 4 , Pi,
, ■ +++
3\<TM
4
-44
= 2
feîxw
c
Uj*
ăJoM
Wkcl
'-5=1--
; j
= 2/'
5 |
h
—
*■—"
= 630v
,v 6
-87Q y V
I « 35sf /a,25cuL
E - 24&p/QjiŞ'cirL
3»f/0,25 cui
<5900*^/
p£RiT^ ofttĂ AL f5oo
În cfvR.& L^ =
/IJJF
TEHNIUM 10/1986
23
AVRAM LAURENŢIU — Cîmpina
Circuitul integrat CDB790, este
de fabricaţie I.P.R.S. Bloc schimbă¬
tor de canale pentru Miraj 4 se gă¬
seşte la unităţile pentru reparaţii şi
magazinele de specialitate.
DUMITRESCU RADU — Bucureşti
Schema trimisă redacţiei spre exa¬
minare trebuie experimentată de dv.
LAPUŞTE TEODOR — Gherla
Tranzistorul AF260 nu poate fi în¬
locuit cu EFT317.
Bobinele se construiesc funcţie
de canalul pe care trebuie să lu¬
creze generatorul. Construiţi pen¬
tru experimentare 5 spire CuEm 06
cu diametrul 6 mm.
ISTRATE DAN - Craiova
Articolul trimis redacţiei va fi pu¬
blicat.
COCLEA D. —■ jud. Buzău
Legăturile la circuitul TBA790 au
fost publicate. Nu aveţi voie să con¬
struiţi un emiţător fără autorizaţie.
DUM1TRAŞCU T. - Bucureşti
Antena se orientează spre emiţă¬
tor, nu spre studio (direcţia Casa
Scînteii).
NAGHY IOSIF - Cîmpia Turzh
Construiţi un amplificator de i W
ct tranzistoare după scheme publi-
crte.
DUMITRAŞCU OCTAVIAN — Rm.
Vîlcea
La picup montaţi o doză stereo st
doua amplificatoare. Mecanismul
picupului trebuie uns cu ulei.
MIHU VASILE — Călăraşi
Ne bucură atenţia ce o acordaţi
rubricii HI-FI şi vom publica în li¬
mita materialului documentar şi
alte caracteristici ale capetelor
magnetice şi benzilor.
PIRVULESCU PETRU - Vălenii de
Munte
Luaţi legătură cu radioclubul din
Ploieşti şi după ce aveţi autorizaţie
de radioamator puteţi construi emi¬
ţătorul.
NEAGU CONSTANTIN — jud Pra¬
hova
Apelaţi la serviciile unui radioa¬
mator din judeţul dv.
IONESCU CONSTANTIN — jud.
Alba
Construiţi un oscilator pe 1 MHz
(eventual stabilizat pe cuarţ) şi mi¬
xaţi semnalul de 6,5 MHz cu semna¬
lul de la acest oscilator. Rezultanta
trebuie trecută printr-iin filtru de
5,5 MHz (filtru FI de la televizoare).
Mixerul este un etaj similar cu cel
din radioreceptoare — un tranzistor
ce pe bază primeşte semnalul FI. iar
pe emitor semnalul de la oscilator
CAŞIŞ MARIUS - Uricani
La antenă montaţi un amplifica¬
tor şi calitatea semnalului se va îm¬
bunătăţi.
GHEORGHE B. - Slatina
Sensibilitatea creşte numai dacă
montaţi un amplificator de antenă
de calitate (tranzistoare BFR).
RADOVANU CORNEL — Timişoara
Comunicaţi-ne tipul afişajului.
SÎRBU OCTAVIAN - jud. Con¬
stanţa
Receptorul trebuie să conţină
obligatoriu un filtru şi mixerul.
NAE DUMITRU — jud. Constanţa
Cele solicitate de dv. au fost pu
blicate în paginile revistei
RADU ADRIAN - Ploieşti
Controlaţi cu o lupă uzura pe capul
magnetic
CISCU MIHAI - Bistriţa
Tubul din etajul final baleiaj linii
este PL500. în magnetofon oscila¬
torul furnizează semnal pentru
ştergere şi premagnetizare.
MORARU DUMITRU — Bucureşti
Cu instrumentul puteţi construi
un voltmetru sau un ampermetru.
Citiţi rubrica de iniţiere, pag. 4—5.
Tr-2 2SA240 TI
8®3fT«7!rS|i
Dl IN60 . Tr ' 4 28A9S
n-i
Receptorul AFT—6N SANYO lu¬
crează pe UUS, UL. şi UM.
Toate tranzistoarele sînt pnp cu
germaniu. în blocul UUS pot fi
montate tranzistoare AF139, iar în
oscilatorul UM tranzistorul EFT317.
C31 8 038 Te C35 .01
>£ <$ C43 T9
SPKR U
7 0HM3 7 87
-A
Redactor-şef: îng. IOAN ALBESCU
Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: ing. IUE MIHĂESCU
Redactor responsabil de număr: fix. ALEXANDRU MÂRCULESCU
Prezentarea artisticâ-gr afică: ADRIAN MATEESCU
Administraţia
Editura Selntate
CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
LIA“ - SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12-201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI
NR. 64—66.
Tiparul executat Ia
Live Music Archive
Librivox Free Audio
Metropolitan Museum
Cleveland Museum of Art
Internet Arcade
Console Living Room
Books to Borrow
Open Library
TV News
Understanding 9/11